Vilanella iernii vrajbei noastre

 

Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig

în case şi inimi şi gânduri 

şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...

De unde-ntâlnire, de unde câştig

cu gheaţa la mal şi poleiul pe dig

şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig...

Şi vin portărei şi mă iau că instig

când strig şi îţi cânt aste rânduri

şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...

Cu vorbe de-ocară şi arme se-nfig

sărind nărăvaşi din intrânduri

Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig

Şi vor să m-oprească şi vor să m-oblig

să-nchid cântul-strigăt din vânturi

şi totuşi în ceaţă te văd şi te strig...

Şi-n cântec se pare că-ncurc şi intrig

pe cei cu gândirea de scânduri

Şi iarăşi ne ninge, şi iarăşi e frig

în case şi inimi şi gânduri ...

Vianella oraşului din insulă

Un oraş pe-o insulă clădit

ne-a făcut chemare într-o zi

şi un ritm abulic ne-a primit

Haosu-i nebun ne-a copleşit

deşi nu părea decât a fi

Un oraş pe o insulă clădit

Noi păşeam asfaltul său topit

când un cântec-haos ne vorbi

şi un ritm abulic ne-a primit,

doar că spaţiul cam îngrămădit

explodă şi-ndată mai sădi

un oraş pe-o insulă clădit

şi-ncă unul a mai răsărit

din beton şi fiare mii şi mii

şi un ritm abulic ne-a primit...

Când la-ntoarcere ne-au iscodit

noi am început a povesti

"Un oraş pe-o insulă clădit

şi un ritm abulic ne-a primit"

Imagine: My dress hangs there, de Frida Kahlo