Iar muzica,
mai verde decât
pozele cu noi,
se mai deschide
să ne îmbrăţişeze,
să ne asculte
când spunem
nemaispusele poveşti
din gânduri plecate
în voiaj de nuntă
şi din priviri
şi tăceri de roman
şi romanţă de cântec
în imagine: "Ultimo incontro" - colaj de Cristiana Bucureci
"De-asta sunt aici,
ca să te pot asculta"
zise-oglinda bolnavă
care tot plângea
"aşa cum asculţi
plăcile tocite
cu cântece vechi
şi-autoînsuşite
Ca să-ţi aminteşti
totul mai târziu
când pierzi amintiri
zburând în pustiu!
De-asta sunt aici,
să te pot asculta!"
Oglinda bolnavă
plângea, stăruia,
însă inima frântă pleca...
de prea mult soare,
privesc în vis
gânduri de tablă
ras-tuns-frezată
ce-aşteaptă să-i crească
un codru de poezie
din amintiri
Azi, ca şi ieri
ascult până la însuşire
cântecul nostru
şi trăiesc în plină zi
visul tău cu steaguri înstelate
şi zboruri de noapte
spre mâinele
ce nu va mai veni
poate niciodată...
