O umbră...

Pașii mei se duc tot mai departe
spre alte sfere și locuri,
spre alte vise
cu gânduri așa-zis proscrise...
Las umbra mea
să bântuie parcul,
orașul
și ce-a mai rămas nebântuit,
să-ntâlnească,
să cunoască
și să sărute
umbra ta
ce se pierde tot mai departe
în beznă....

Chemarea

Stăm față-n față
cu priviri ce se-mpiedică
într-o bizară gimnastică
pe ritm de-accelerat
zgîindu-se ba la
spectacolul decorului
preaschimbător,
ba la soarele ce se
războiește cu luna
într-un balet sexual
de mare clasă...

Mă-ntrebi ceva
în șoaptă cald-răgușită;
chemare-n poala confesiunilor
și secretelor...
Dar ce secrete să mai avem,
necunoscuta mea milenară?!...
Parcă n-ar ști deja toată lumea
de ce ne-am aruncat
actele și tichetele arse
pe fereastră
întru pierderea urmei;
Alt început
născut
dintr-un prim sărut
iluminat de bezna
ce deja ne-nconjoară...