Pașii mei se duc tot mai departe
spre alte sfere și locuri,
spre alte vise
cu gânduri așa-zis proscrise...
Las umbra mea
să bântuie parcul,
orașul
și ce-a mai rămas nebântuit,
să-ntâlnească,
să cunoască
și să sărute
umbra ta
ce se pierde tot mai departe
în beznă....
Ascultă -
ploaia ce bate-n geamul
personalului nostru
ne cântă de drum bun.
Las-o să cânte....
Are grijă să șteargă pașii noștri
din orașul devenit prea mic
pentru noi
și care nici nu ne mai cunoaște
încât ne-a izgonit
în beznă...