Iluzie de bibliotecă

Ratacind între cărțile vechi

Te îmbăiai în ploile de praf

Ale amintirilor 

Rătăcind în foaierul

Amintirilor de împrumut

Te făceai că plouă 

Nemaiauzind 

Flashurile realității 

Prea tarziu 

Pentru ceasul vieții 

Care nu știe a citi

Cărțile în ploi

De amintiri

Zbor

Zburând 

peste pădurea gândurilor 

Am vazut soarele

Pășind intr-o tăcere 

De amurg

Si de ora târzie

Ce nu știe

Nici timp,

Nici spatiu

(în imagine, un tablou realizat de Octavian Andrei Oprea)

Glissando

M-ai chemat cândva
să-mi arăţi muzica
noilor luni de lumină
Tăceam sceptic;
puteam eu şti
cum ar suna razele ei?!

M-ai chemat cândva
să le cântăm
bătrânelor stele
Râdeam;
ştiam eu oare
ce stele ne-ar asculta?

Ca mai ieri
să mă cheme alţii
şi să-mi spună
despre tine
şi de un bilet
spre concertul din cer...
Mă gândeam că ai găsit
o maşină a timpului
şi ne-o vei aduce pe Amy
sau pe ataţia alţii,
doar că biletul era doar
dus-fără-întors,
iar muzica s-a oprit...