Iluzie cu nocturnă de Chopin

 

Dar mai sărut fotografiile,

îmbrăţişez secundele rămase 

şi păşesc cu tine

prin locuri care 

nu ne mai cunosc

şi mă mai învelesc

cu plapuma de bucle nocturne

ce mă învăluie 

în amintirile visului prea adevărat...

Şi mai sărut amintirea ta

dintr-o altă seară

cât o zi de post negru 

şi de rugi întru noi 

şi dragostea noastră

Şi mai ascult cântecul nostru

de pe o placă veche

care nu ştie patina timpului

care nu ştie să patineze;

doar ce ne duce 

zburând cât colo şi cât coace 

până la coptul fructelor

fără anotimp,

fără spaţiu şi timp...

Şi mai dansez

singur în cameră,

nu contează că muzica

s-a oprit şi am ameţit

de atâta-nvârtit

şi tot ce-a rămas

nu mai are cum 

să mai prindă glas...

Şi ce-a mai fost

au avut grijă alţi martori oculari

fără ochelari

să toarne în forma fără fond

a formalităţii autorităţilor

care nu cunosc autorii

romanului nostru nescris...