Ea pe strada mea

muzică şi text: Marius Ionescu 

Trecea aşa frumoasă şi cu paşi de dans

pe strada mea de nicăieri

şi ea părea desprinsă toată dintr-un basm

pe care-l ascultam mai ieri

Iar dansul ei plutea atunci pe strada mea

pe-un cântec doar de ea ştiut

şi mai departe ea s-a dus plutind aşa

pe-un drum către necunoscut

Dar ea... 

aleargă din vise în vise

şi ea... 

prin gânduri s-a împiedicat

când ea...

păşea pe străduţe proscrise

atunci...

când seara s-a lăsat

Necunoscută şi de neatins părea

ca strada mea de nicăieri

ţipenie de om nu cunoştea de ea

când întrebam prin cartier

Aştept să cadă seara iar pe strada mea

cu stelele din ochii ei

ca să sar gardul şi apoi cu mult curaj,

eu să pornesc în urma ei...

Iluzie cu despărţire la tren de seară

“Mai stai!

Ora fără timp

Nu cunoaşte despărţire!”

Vremea se făcu

De când ceasul a stat

Aşteptând o clipă

Care nici ea

Nu ştia

Şi şi-a luat bilet

Şi a plecat...

“Mai stai!

Ora fără timp

Nu cunoaşte despărţire!”

Dar nici timpul

Nu ştie ce gânduri

Putea aşterne inima

Care a amorţit

într-o umbră de iubire

ce-a tăcut

şi a murit

“Mai stai!

Ora fără timp

Nu cunoaşte despărţire!”

Dar nici ce gând

şi-a luat iubirea cu ea pe drum

la tren de noapte

şi de despărţire...

P 1011

Să fie doar vară;
nimic mai mult...
Personal de seară
la oră târzie
cu mine
obosit de drum lung
pe ultima scară
şi tu aşteptând
undeva prin gară
şi noi gata de-alt drum
către stele...

Umbră în cartierul(?) de sud-est

motto:

"...te rog pe tine, umbră,
să redevii ființă..."
(Adrian Păunescu - Umbra)

Pe alee se plimba o umbră;
o cunoșteam bine,
îi știam pașii pe de rost,
îi știam ochii albaștri,
surâsul topit, glasul scăzut
și NumeLe periculos...

Mă plimbam spre casă;
n-aveam nicio treabă,
umblam fluier-stea
cu sabia roșie
marca Ibanez la spinare,

și-atunci am văzut-o
și i-am făcut semne:
i-am făcut pace,
i-am făcut coarne,
i-am făcut inițiala
cu două degețele
la piept...

și parcă s-a topit
ca surâsu-i
în umbră de P-uri
și lumină de stâlpi
de pe aleea Gusti
și ochi de termopan priveauși urechi de beton auzeau
cum vorbeam cu ea
cum îi rosteam numele
într-un crescendo
alergând-sărind
ca un chitarist-compozitor-de-Stea
rătăcit aiurea
într-un cartier-care-nu-i-cartier,
într-un oraș-care-nu-i-oraș...