Braț la braț

motto:
"Zîmbetul face minuni"
(Direcția 5)

Pășeam pe bulevardul viselor
din direcții diametral-opuse
și deodată ne-am împiedicat
și ne-am zîmbit
minunîndu-ne ca-n oglinzi
de minunea
ce ne-a adus față-n față...

și-atunci am pornit braț la braț
într-o direcție parcă prestabilită,
pe străzi numai de noi știute
povestindu-ne toate cele
povestite și nepovestite
salutînd fiecare-ndrăgostiți
cunoscuți și mai ales
necunoscuți

și parcă totul s-a schimbat:
tramvaie se opreau pentru noi,
oameni ne salutau,
case ne pofteau la masă,
iar noi...
nici nu ne mai puteam dezlipi
brațele atît de bine sudate
de razele soarelui
care nu mai voia
să apună
sub nicio formă!...

Umbră în cartierul(?) de sud-est

motto:

"...te rog pe tine, umbră,
să redevii ființă..."
(Adrian Păunescu - Umbra)

Pe alee se plimba o umbră;
o cunoșteam bine,
îi știam pașii pe de rost,
îi știam ochii albaștri,
surâsul topit, glasul scăzut
și NumeLe periculos...

Mă plimbam spre casă;
n-aveam nicio treabă,
umblam fluier-stea
cu sabia roșie
marca Ibanez la spinare,

și-atunci am văzut-o
și i-am făcut semne:
i-am făcut pace,
i-am făcut coarne,
i-am făcut inițiala
cu două degețele
la piept...

și parcă s-a topit
ca surâsu-i
în umbră de P-uri
și lumină de stâlpi
de pe aleea Gusti
și ochi de termopan priveauși urechi de beton auzeau
cum vorbeam cu ea
cum îi rosteam numele
într-un crescendo
alergând-sărind
ca un chitarist-compozitor-de-Stea
rătăcit aiurea
într-un cartier-care-nu-i-cartier,
într-un oraș-care-nu-i-oraș...