motto:
"Zîmbetul face minuni"
(Direcția 5)
Pășeam pe bulevardul viselor
din direcții diametral-opuse
și deodată ne-am împiedicat
și ne-am zîmbit
minunîndu-ne ca-n oglinzi
de minunea
ce ne-a adus față-n față...
și-atunci am pornit braț la braț
într-o direcție parcă prestabilită,
pe străzi numai de noi știute
povestindu-ne toate cele
povestite și nepovestite
salutînd fiecare-ndrăgostiți
cunoscuți și mai ales
necunoscuți
și parcă totul s-a schimbat:
tramvaie se opreau pentru noi,
oameni ne salutau,
case ne pofteau la masă,
iar noi...
nici nu ne mai puteam dezlipi
brațele atît de bine sudate
de razele soarelui
care nu mai voia
să apună
sub nicio formă!...
SUPERBA poezia! Tu ai scris-o?
RăspundețiȘtergereImi ovi permite, daca nu te superi, sa postez cateva strofe...sau poate, toate pe pagina mea de facebook...bineinteles, cu ghilimele, cu numele tau si cu link catre blogul tau. :)
Bineînțeles! :)
ȘtergereAs fi jurat ca e Stanescu, ceea ce inseamna ca e o poezie minunata! :)
RăspundețiȘtergere