motto:
"Ai de spus ceva în viață,
spune-o cu curaj pe față!"
(din monologul "Șopîrlița Liberă")
Realitatea-mi pune piedică
la orice pas
trimițîndu-mi cîte-un drac
care mă salută politicos
gratulîndu-mă la final
cu cîte-un
"Foarte bine, poete, dar...
crezi că te-ascultă cineva?!...".
N-apuc să răspund,
că mi se adaugă imediat un
"Las-o, bă, așa cum e!...
Mortu' nu-l mai scoli din groapă!"
ca-n secunda doi
să se-adune cete întregi
de aplaudaci
connaîseuri de nimic
cu apropouri, sfaturi
și alte păreri;
cică să-i ascult...
(Noroc cu "cele două versuri"!)
Din păcate, e-adevărat...
Atît de-adevărat
că tot m-aș sui
pe cel mai înalt acoperiș
să urlu cele mai neurlate
adevăruri!...
Abia aștept sosirea mandatului
de exil pe Lună:
Pașaportul meu spre Cartier!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu