Îngerii

motto:
"The farther one travels, the less one know..."
(Beatles - The Inner Light)

Stăm cugetînd,
contemplînd, studiind
și nu-nțelegem o iotă!...
Vezi lumea alergînd călcîndu-se-n picioare
c'a venit mașina cu bani murdari?
Mi-e silă...

Stăm pe un acoperiș
rîzînd-plîngînd-înjurînd pe muțește...
Ete-te la ei cum viermuiesc:
furnicar de oameni
cumpărînd nimicuri
pe bani de nimic
ascultînd de nimeni...
Mi-e greață!...

Vezi cum toți merg teleghidați
către statuia lui Neica Nimeni-Vodă
cu buchete de flori de pucioasă?
Vezi poetul străzii - biet
"filozof-ca-Noica-și-așa-mai-departe"
ce vrea să-i oprească -
moare strivit de tăvălugul de oameni?!
Mi-e groază!...

Înger în piele neagră,
ți-ai rupt aripile în mulțime
pe drumul bătut spre mine
după ce ți-ai amanetat
coroana ca să vii...
Privirea ta îmi spune că și tu
ai văzut tot ce s-a putut vedea:
Prea multe!...

Să fugim cît mai degrabă
să ne salvăm din iad!!...
Vezi cum vin polițiști cu cîini canibali
ce ne-au găsit ascunzișul?
Am aripi de rezervă;
pot să ți le împrumut...
Să mergem!...

Victoriosul Tarenkar-Akter: Pașaportul

motto:
"Ai de spus ceva în viață,
spune-o cu curaj pe față!"
(din monologul "Șopîrlița Liberă")

Realitatea-mi pune piedică
la orice pas
trimițîndu-mi cîte-un drac
care mă salută politicos
gratulîndu-mă la final
cu cîte-un
"Foarte bine, poete, dar...
crezi că te-ascultă cineva?!...".
N-apuc să răspund,
că mi se adaugă imediat un
"Las-o, bă, așa cum e!...
Mortu' nu-l mai scoli din groapă!"
ca-n secunda doi
să se-adune cete întregi
de aplaudaci
connaîseuri de nimic
cu apropouri, sfaturi
și alte păreri;
cică să-i ascult...
(Noroc cu "cele două versuri"!)

Din păcate, e-adevărat...
Atît de-adevărat
că tot m-aș sui
pe cel mai înalt acoperiș
să urlu cele mai neurlate
adevăruri!...
Abia aștept sosirea mandatului
de exil pe Lună:
Pașaportul meu spre Cartier!

Victoriosul Tarenkar-Akter: Drumul

motto:
 "Am zburat de mult din Kansas..."
(după L. Frank Baum - Vrăjitorul din Oz)



Să mai umbli
prin cel mai cunoscut necunoscut,
cea mai familiară sălbăticie
cu cei mai străini prieteni
urmărit de ochi nevăzuți;
ochii fără chip
ai celei mai frumoase
existent-inexistente
necunoscute...

și apoi,
singur pe drum,
să mai horbecăi
cele mai întortocheate străzi
după lumini de răscruci
și la răscruci
să apară adevărații prieteni
cu brațe deschise
și cu brațele cele mai deschise...
s-apară
chiar EA!

Victoriosul Tarenkar-Akter: 93X

(a se citi: noua-sute-trezeci-si-asa-mai-departe)

motto:

"Dar calea-i larga
lumea-i oarba..."
(Pasarea Colibri - Dintr-o cafea)

Taci...
Stiu ca stii cel mai bine
adevarul adevarat,
dar nu te mai obosi
sa mai zici vreo nezisa;
Nu te stresa
cu explicatii-n van
tuturor afisatilor
bagatori-nebagati-in-seama...
Ce stii tu?
Ei stiu tot,
dar spune totusi...
La urma urmei,
tot tu stii cel mai bine

Victoriosul Tarenkar-Akter: Provocări

Să cauți prieteni
într-un oraș nou pentru tine
Să cauți un cartier
în pădurea de mahalale
Să cauți un om
la pragul chitului McD
Să tot cânți iubirea
la poarta cimitirului de inimi
să tot zici de adevăr
la congresul permanent
al mitomanilor din parlament
să conduci cu ochii închiși
la curba pierzaniei
de pe drumul înaintașilor....

Victoriosul Tarenkar-Akter

motto:

"Dar nu spunem tare, vorbim pe la colțuri,
să nu ne audă cumva cineva..."
(Alexandru Andrieș - Murphy)

Taci...
Pereții au urechi și ferestrele ochi.
E pericol să se-audă
ce-ai de zis,
ce gândești,
dar mai ales
pe Cine mai pomenești,
că vin chelneri să recomande
specialitatea casei, "Jar a-la-carte"
iar barmanii au și afișat marea ofertă
a zilei: "Gaz Benzey + Dancefură"...

Taci...
pereții au microfoane pe dinăuntru
și ferestrele difuzoare pe dinafară.
E păcat să mai spui ce-ai de zis,
să cânți ce-ai de cântat,
că te poți îmbolnăvi de Schwartzblut;
boală incurabilă, sărmane incorigibil!

Taci, sărmane imbecil,...
E greu să alegi Cartierul
din pădurea de mahalale,
iar Steaua ta e prea departe
după niște nori
chit că Focul inimii tale
încă mai arde mocnit,
dar nu-i nimic...
deși ai pierdut lupta
și taci...
tot vei mai avea ceva de zis...