Haiku

 

Oră fără timp

Clipe suspendate-n cer....

Lume-n tăcere

Destin cu joc interzis

 

Te cântam,

şi doar florile 

îţi puteau asculta

cântecul vechi şi uitat

de lumea pedepsită la tăcere...

Te şopteam,

doar că aerul 

de fum şi parfum

nu te mai putea ghida

în oraşul cu străzi

pedepsite la somn

şi uitare...

şi Te-am strigat

şi au venit

şi m-au luat

şi m-au amendat

până la noile dispoziţii

ale gândului pedepsit

la nelinişti şi zbateri!...

Frontiera

Soarele stătea atârnat
de cerul mahalalei;
acolo unde timpul
stătea tras pe linie moartă.
Aerul de fum și parfum
era handicapat într-așa un hal
încât nu mai simțea nimic.
Și din tot balamucul,
n-a mai rămas
niciun martor,
doar un copil care,
sătul de a contempla
același decor repetitiv,
a sărit gardul
și-a fugit
spre altă dimensiune.