Aia e,...
Scrisorile ne zboară cât colo
mesajele ne vorbesc
şi ne sună
ca la Gara de Nord
la ora de vârf
şi ne zgândăre liniştea...
Întrebări fără noimă plutesc
în aerul grav-bolnav
şi-n aerele celor
rupţi şi roşi de grija
vieţilor noastre
expuse ca pe o tarabă tabloidă
de doi bani
şi de restul...
praful de pe tobele
ţăndărite în concertul
de la pauza meciului
dintre cei ce ne-or mai iubi
şi ceilalţi...
În rest,
toată lumea liniştită,
fiecare pentru sine,
de unde lacrimi
pe obrazul lor prea gros
şi nesimţit???
Cât despre mine...
