Săruta asfaltul cu paşii ei fermi...
Eram în 30 şi mă întrebam
Privind cu jind
Când oare îmi va veni rândul
s-o cunosc...
Săgeta oraşul cu priviri electrice
Creând panică browniană
Moleculelor umane din jur
“Femme du fatalite” ziceau
Bătrânii strânşi la sfatul chibiţilor
Din parcul şahiştilor…
Şi doar eu ce-o aşteptam cuminte
Fără să m-ascund
Si fără să mă tem
De otrava sărutului!...
Asta fatalitate, monşer!
Lumea-mi vorbeşte
toată lumea-mi vorbeşte, dar nu-nţeleg
chiar nu pricep ce spune
de fapt nici nu vreau să ascult
Ei se uită la mine
Toți se uită la mine ca la un nebun
şi mi se pare mult,
mi se pare mult prea mult...
Anterefren:
Și alerg către soare,
da, alerg
spre un cer senin pe-un timp...
REFREN:
De furtună între noi
ce am fost odată doi
fericiţi ca doi copii
pe sub norii cei mai gri...
E furtună între noi
nu mai ştim ce-nseamnă doi
Ne-am pierdut ca doi străini
despărţiţi de-un gard de spini
şi de furtuna dintre noi
Alerg departe
alerg cu un tren personal
sperând la o vreme mai bună
sperând însă iar...
Ei se uită la mine
toți se uită la mine ca la un nebun
și mi se pare mult,
mi se pare prea mult acum!...
Anterefren...
Refren(x2)
Refren final:
E furtună între noi
ce am fost odată doi
Ne-am pierdut ca doi străini
despărţiţi de-un gard de spini
şi de furtuna dintre noi
Hei,
nu ştiu ce ştii,
ce vezi, ce vrei
dar astăzi îmi pare
că totul începe
să sune-a "You had a bad day"!
Nu ştiu ce ştii,
nu ştiu ce vezi,
nu ştiu ce-auzi;
totu-i confuz
şi prea-nceţoşat.
Păcat!....
Plouă cu soare
între noi doi;
furtună de vise
şi gânduri prea rupte
din noi
şi râdem şi plângem
şi totu-i ceţos
şi plouă,
şi-i soare;
ce vrei?!...
Aşa e când totul
îţi sună a "Bad Day",
când vrei şi nu vrei
şi te zbaţi şi tot speri
să nu faci
ce tot faci
repetând prea repetata
mare gafă de ieri....