Adam şi Eva în pandemie

Ca şi când n-aveau altceva de făcut
decât să ne ia la bani mărunţi,
s-a întâmplat
să ne dezbrăcăm de secrete
în faţa lor,
şi n-au crezut
şi ne-au închis
departe de lume...

Ca şi când n-ar fi fost de ajuns,
ne-am susţinut pledoaria
în faţa lor
şi ne-au trimis surghiun
pe insula exilaţilor...

Tot a fost ceva,
căci departe de lumea lor
forţată la inaniţie
şi autocanibalism,
am dat naştere
unui nou univers!...

Exil

Tăcere...
Doar tăcere,
nimic mai mult....
Am obosit.
Mi-a ajuns războiul
de priviri prea iscoditoare
și cârcotașe ale orașului
ajuns ca o haină veche
ce nu mă mai încape...

Doar pacea sărutului tău
l-a putut învinge
și- m-a luat
și m-a dus surghiun
într-un exil
pe insula inimii tale...