Şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
şi-alergi nesăbuit din tren în tren
după un amărât pustiu de bine...
Eşti obosit şi ai uitat de tine
de când alergi pe drumul tău etern
şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
N-ai acte, n-ai averi şi n-ai pe cine
să-ntrebi când vei ajunge-n cel eden
după un amărât pustiu de bine...
Abia de ştii când pleacă şi când vine
un tren pe drumul lung şi tot mai tern
şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
Te-opreşti şi obosit, şi vai de tine,
cerşeşti mult prea vocal şi prea obscen
după un amărât pustiu de bine...
În timpuri mult prea aspre şi haine
prin lume eşti un biet ipochimen
Şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
tot căutând un biet pustiu de bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu