De ceva vreme,
detaşat de cel ce am fost
un fragment din mine
îşi scrie gândul
pe o foaie de împrumut
dintr-o carte nescrisă
uitată de alţii
care câte şi necâte
n-au mai promis...
O altă parte
scrie stelele electrice
care luminează ca ziua
drumul de noapte
deschis în oraşul
cel condamnat
în somnul iraţional
al lumii
(oamenii au avut grijă
să fugă...)
Şi restul stă
şi aşteaptă
ţignalul trenului de fugă
şi de scăpare
spre o altă zi
la pecetea timpului
cu semnalul tras
spre furia celor rămaşi
umbre în pustiu...
