Tabloul ieriului de mâine

Iubirea mea,
închide ochii
dar totuşi priveşte:
Totul este bine,
atât de bine
întrucât nimic,
de fapt,
nu mai există:
E doar visul nostru
fără ieri,
fără azi,
fără mâine,
fără timp, spaţiu...
Doar noi
şi noul nostru univers.

Întâmplarea fiinţelor noastre

Încercai să-mi povesteşti
despre-un vis pe care l-ai avut cândva
plin de viaţă şi de tot ce se poate
de dragoste, gânduri, de oameni,
de roşul de vest şi et caetera...

Însă tot ce-mi povesteai
eu simţeam c-am mai trăit cândva
proiectându-mi ca-ntr-un film; ce poveste!
Ştiam totul pe de rost, în detaliu
fiindcă simţeam că-i povestea mea!...

Ce vis, ce-amintiri

prin ceaţă-alergând
Nori de iubire dintr-o lume
ce-a fost cândva,
ce s-a-ntâmplat cumva!
Şi doar tu şi eu
vorbeam de-acest vis într-o doară
fără ca să ştim,
fără să ne gândim
că am fost cândva faţă-n faţă
şi am trăit în aceeaşi trecută viaţă
prin ceaţă şi fum
prin vis alergând...

Multul puțin

Ce stranie și frumoasă
întîmplare de ființe!...
Atît de departe - 
numai doi metri distanță -
și-atîtea cuvinte
în tăcerea privirilor noastre;
lumini de stele
într-o beznă
preaînconjurătoare....

Vis prea adevărat
de speranță a transmiterii
mesajului acolo unde trebuie,
născut într-o ceață
tăiată de laserele
ochilor noștri
risipită în vîntul
redirecționat de
îmbrățișarea noastră....

Spartul târgului

motto:
"De la pui și antricoate
am ajuns la găini moarte!..."

Petrecerea era în toi
și unde nu se-ntâmplau
la neîntâmplate...
de nici nu mai știi!...
Ai uitat, amice...
Te-a prins Morfeu
pe filiera Bachus
și te-ai trezit singur
într-o casă mare
ca o valiză
pe un peron de gară de vest...

Și-ai văzut ușa deschisă,
ai pornit pe stradă
fără să știi,
dar nimeni nu știa răspunsul.
Întrebai ca să aibă ei
ce te-ntreba altceva,
așa că ai plecat
și alergai, și alergai
să cauți ce doar tu știai....
Și băteai la uși încuiate
de case pustii
Umblai din casă-n casă
dar nimeni nu răspundea
Nici măcar femeia statuie nud
de după ușă.
Nimeni nu era acasă,
decât câinii care au apucat
să mănânce din tine....