Mâine-i departe

Dimineaţa umblă în mine
ca o femeie frumoasă
pe-un coridor interminabil
al sufletului meu
rătăcit în aşternutul unui mâine
prea îndepărtat...

Păşeşte într-un dans ferm şi muzical
pe mozaicul rece,
paşii ei scriind lyricsuri
scurte-şi-la-obiect
bătând în uşi ce-au uitat
să se mai şi deschidă...

Dimineaţa-i prea obosită
să mai cânte dansând,
să mai danseze cântând.
Stă cuminte la locul ei
şi mai aşteaptă gândul
care să-i deschidă uşile fără chei
către mine...

Iluzia umbrelor

Luminaţie a giorno,
uşi încuiate
nici ţipenie de om
Doar umbre ce râd
şi se joacă de-a puia-gaia
cu nervii noştri
şi fac haz,
şi se distrează
şi ne sfidează
şi nu se văd
dar le simt
cum ne râd în hohote
de cum batem în zadar
la poarta raiului...