Triolet matinal

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră

dar pereţi de noapte ne păzeau

ca pe florile uscate-n glastră...

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră

cu privirea ei uşor albastră;

inimile noastre îi râdeau...

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră

dar pereţi de noapte ne păzeau...

Tablou de Lidia Zadeh

Fereastra

 

Ai deschis fereastra dimineţii reci

să mai intre vântul să te-atingă

amintind de-un ceas la care ştii că pleci

şi de-un gând ce azi o să se stingă

Fără niciun zgomot ai pornit la pas

şi-ai fugit apoi ca dintr-o filă

ce s-a scris şi astăzi nu a mai rămas

decât o poveste inutilă

Ai deschis fereastra dimineţii reci

să mai intre vântul să te-atingă

amintind de-un personal cu care pleci

şi un vis ce azi o să se stingă

Toţi se miră azi cum ai putut să pleci

şi întreabă-n sus şi-n jos pe stradă

nici ai casei, nici vecinii nu mai ştiu

când vor reuşi să te mai vadă

Ai deschis fereastra dimineţii reci...

şi-ai plecat fără să laşi o urmă!...

Triolet cu parfum

 

Dar totuşi eu mai simt parfumul tău

plutind prin casa goală dimineaţa

şi văd cum iar îmi face tămbălău...

Dar totuşi eu mai simt parfumul tău

dar mai aud venind şi ceasul rău

ce-anunţă când soseşte-amară viaţa

Dar totuşi eu mai simt parfumul tău

plutind prin casa goală dimineaţa...

Mâine-i departe

Dimineaţa umblă în mine
ca o femeie frumoasă
pe-un coridor interminabil
al sufletului meu
rătăcit în aşternutul unui mâine
prea îndepărtat...

Păşeşte într-un dans ferm şi muzical
pe mozaicul rece,
paşii ei scriind lyricsuri
scurte-şi-la-obiect
bătând în uşi ce-au uitat
să se mai şi deschidă...

Dimineaţa-i prea obosită
să mai cânte dansând,
să mai danseze cântând.
Stă cuminte la locul ei
şi mai aşteaptă gândul
care să-i deschidă uşile fără chei
către mine...