Iluzie cu lună peste IOR

Am văzut seara
venind peste Titan
ca o mantie de mister.
Ochii tăi de stea
erau duşi şi pierduţi
în ceaţa mulţimii
şi de unde lanternă...

Am văzut cum lumini
străjuiau parcul
făcând gardă aleilor noastre
de amintiri
şi de ce-a mai fost
dac-a fost...
Dar ce folos când
acum e târziu,
cerul cenuşiu
şi pe nimeni nu ştiu
cum te ştiam cândva

Am văzut luna plină
făcând "Jos Textila"
reflexiei din lac
sfidându-mă
de parcă n-avea
şi altceva de făcut...

Parcă nu era oricum apusă
biata zi ce ne-a despărţit
prosteşte
şi copilăreşte
până mâine...

Scrisoare...

Scrie-mi...
aceeaşi scrisoare
pe care o tot aştept
la post-restant
de ultima dată când
ne-am scris şi
s-a lăsat cu
"Return to Sender"
(Cine-i Sender şi unde cântă
nu mă-ntreba; nu ştiu...)

Scrie-mi...
Orice ar fi,
orice cuvânt
zburătăcit prin vânt,
inventează,
improvizează
cu inima şi mintea
caldă şi trează
(orice fel de idee bună
şi constructivă
ar merge...)

Scrie-mi...
Orice ţi-ar dicta
luna plină
de pe lumină
ce-a răsărit
să se ţină scai
după soarele devenit
artist-pe-viteză...

Adresa o ştii:
toate străzile
cu stele electrice,
toate casele
şi blocurile;
poţi să întrebi
şi la informaţii...

P.S.:
M-am mutat pe Lună;
mă recunoşti după fluieratul
de Stea...