Găsesc că nu avem răbdări
şi poate ritmu-i nebunesc,
că respirăm în aer praf
într-un oraş cam nefiresc,
Găsesc...
şi totu-i firesc
totu-i firesc
Şi timpul ne tot fierbe-acum
mult mai nebun şi mai prostesc
şi chiar de-ar fi să fie-aşa
un lucru bun eu, zău, nu mai
găsesc...
şi totu-i firesc
totu-i firesc
e-un pic nebunesc!...
E o prostie ce trăim
în timpul ăsta nebunesc
nici îndoieli nu mai avem
că şi prostia-i un firesc
găsesc
şi totu-i firesc
totu-i firesc
Ratacind între cărțile vechi
Te îmbăiai în ploile de praf
Ale amintirilor
Rătăcind în foaierul
Amintirilor de împrumut
Te făceai că plouă
Nemaiauzind
Flashurile realității
Prea tarziu
Pentru ceasul vieții
Care nu știe a citi
Cărțile în ploi
De amintiri
S-a luminat a ploaie
peste amintirile
cu parfum de praf
din podul inimii...
Se tot făcuse timpul
de pe vremea în care
ceasul a stat
peste clipa ce-am iubit-o,
dar care s-a dus
şi nu m-a văzut...
şi oricum n-avea cum!...
S-a luminat a ploaie
peste amintiri,
dar ce să ştie meteorologii
despre potopul
ce mi-a luat fotografiile
uitate ale sufletului
pe apa zilei relelor?...
