motto:
"- Ce se aude acolo?
- Eh... Cântă la vecini!... Bubuie bubuiala... "
(dialog cca 1992-1993)
Un puști cu o chitară cu nume de eroină rock,
pe o scară,
singur în ditamai căsoaia,
O pisică neagră ce se plimbă în voie
și din când în când, se gudură
la picioarele băiatului cu chitara
aflat în război cu banda vecinilor
plină de melodii sentimentaloide
pe care vecinii o freacă mereu,
dar uneori, el se oprește
cugetând că nu-i politicos
un război fată-băiat
și preferă să contemple
tablourile de familie
în alb-negru, color sau sepia
care, ca prin vrajă, prind viață
și parcă deodată, sufrageria
se unește cu holul și dormitorul proscris
devenind o sală de dans
plină de domni și doamne bine
pe lângă care băiatul se simțea ca un orfan
și un pick-up cânta valsuri, tangouri
și cafe-concert
pe lângă care chitara cu nume de eroină rock
se simțea stingheră și umilită...
și deodată, se făcu noapte
și bătrâna pendulă anunța miezul nopții
și pe ritm de "Zarază",
în curtea plină de trandafiri,
a căzut o stea:
roza familiei,
Zaraza familiei,
frumoasa verișoară Roza,
drept care băiatul, ca prin farmec
lepădă blugii pentru costum, cămașă și gâtlegău
transformându-se în cel mai elegant
dintre eleganți,
cel mai domn dintre domni
și ei dansau fără să le mai pese,
îmbrățișând familia Dans
de la bunicul Tango
(via mama Rumba,
fratele Bolero,
sora Mazurca
și prietenul Vals)
până la fiul-orfan-rudă-săracă,...
...Rock
și deodată, petrecerea
deveni scandal:
doamnele erau de fapt țațe
și domnii erau animale
și scandalul a virat spre război
și toată strada s-a aliat
cui-necui, că toți se băteau ca chiorii,
ca dacii și romanii...
și frumoșii noștri,
au părăsit strada-de-luptă
fugind ca vântul de miazănoapte
spre gara de miazăzi
cu poteră și scandalagii
pe urma lor
și băiatul prins pe peron
scăpând doar printr-un miracol
din ghiarele găilor
fugind spre tren
agățându-se de ultima bară
a ultimei scări
a ultimului vagon...
