Blues de 3005

Noi eram numai copii

Și ne tot vorbeam multe prostii

Despre toate și nimic

Și-am mai fi vorbit măcar un pic

Poate doar cei mari de-ar fi știut

Că nu-i doar o joacă și atât

Doar că ei n-au ascultat

Jocul nostru ei l-au destrămat

N-am nicio adresă, niciun semn

Însă nici măcar același tren

Față-n față nu ne-a mai adus

Și-au rămas atâtea lucruri azi de spus

Martor mi-este roșul cel de vest

Și-amintirea ce-a rămas "the best"

Da-n personalul 3005

Pe când eram copii mai mici

Ne-am întâlnit și ne-am îndrăgostit

Iar azi te caut ne'ncetat

Prin orice tren accelerat

Dar nu te mai găsesc... și-am obosit

Destin cu joc interzis

 

Te cântam,

şi doar florile 

îţi puteau asculta

cântecul vechi şi uitat

de lumea pedepsită la tăcere...

Te şopteam,

doar că aerul 

de fum şi parfum

nu te mai putea ghida

în oraşul cu străzi

pedepsite la somn

şi uitare...

şi Te-am strigat

şi au venit

şi m-au luat

şi m-au amendat

până la noile dispoziţii

ale gândului pedepsit

la nelinişti şi zbateri!...

Noaptea șobolanului de bibliotecă

motto:
"Poetul dacă doarme netulburat în flori,
treziți-l voi, prieteni, căci vin secerători..."
(Mircea Dinescu - Grâu păzit de maci)

O seară mare și un oraș mic
cu-o seară de cântări,
un public plictisit
și un artist sictirit
ce fără veste-a fugit...

O bibliotecă mare
într-o clădire uitată,
cărți interesante,
captivante,
criminal-terifiante...

Somn de voie fără de voie,
poliția dimineții,
"Ce-ai căutat?
Nu ai observat
semnul "interzis de intrat!!"??"

Beat de cuvinte: Joc interzis!(femartie 2002)

Un film totuși bun,
dar pe care nu-l pot vedea...
Toată lumea se uită la el,
ba chiar și eu,
deși nu am voie,
dar tot îl văd!...

Un film totuși bun,
pe care îl trăiesc
îl simt
îl visez...
la nesfârșit,
dar nu pot!!

Nu pot să-l văd,
n-am voie să-l văd
să-l simt
să-l trăiesc
să-l visez
să-l....
Nu pot!!!