Tablou între anotimpuri

Privire-napoi

Peste toamna trecută

Cântec din frunze

În pădurea tăcută...

Dintr-un calendar

aştept încă o dată;

să revină-n dar

iarna întârziată.

Sosesc într-un stol

gânduri dintr-o vară

şi vor să le-aştept

pe-un peron de gară

Iluzie cu peron de Vest

 

Dacă mâine

nu-i decât un ieri

în oglinda altuia,

mai stai o clipă

cam cât o lună

din anul în care

timpul s-a oprit

pentru noi 

şi pentru rămăşiţele

unei iubiri care

nu ştie întârzierile

sufletelor fugite

cu sorcova

în voiaj de rătăcire

şi pierzanie

Glissando

M-ai chemat cândva
să-mi arăţi muzica
noilor luni de lumină
Tăceam sceptic;
puteam eu şti
cum ar suna razele ei?!

M-ai chemat cândva
să le cântăm
bătrânelor stele
Râdeam;
ştiam eu oare
ce stele ne-ar asculta?

Ca mai ieri
să mă cheme alţii
şi să-mi spună
despre tine
şi de un bilet
spre concertul din cer...
Mă gândeam că ai găsit
o maşină a timpului
şi ne-o vei aduce pe Amy
sau pe ataţia alţii,
doar că biletul era doar
dus-fără-întors,
iar muzica s-a oprit...