Blues cu prietena

muzică şi text: Marius Ionescu

Pe când eram mai mic,

eram naiv şi zăpăcit,

dar se punea câte-o pată 

când zâmbea o fată;

Şi cum vedeam cumva

pe cineva că-i semăna

întrebam treaba 'ceasta

cu prietena asta.

Pe când eram copil,

să povestesc e inutil:

multe nu ştiam,

dar mă ataşam;

Şi azi ar fi la fel

chiar dacă vremea e altfel

ca-n povestea 'ceasta 

cu prietena asta.

Azi e puţin doar diferit

şi-n rest, tot de nedezlipit

ca-n povestea 'ceasta 

cu prietena asta.

Portret

Îmbrăcată-n dragoste,

priveşti cu ochi închişi

gânduri înflăcărate

ce dansează în jurul tău

ca-n faţa unei zeităţi...

Îmbrăcată-n tăceri,

asculţi muzica

sufletului care urlă

şi răsună teribil,

făcându-te să uiţi

timpul, spaţiul,

Îmbrăcată în cea care eşti,

te uiţi în oglinda gândului

uitând sufletul rămas

mut şi amnezic

în urma ta...

Iluzie cu ploaie de Ploieşti

Săruta asfaltul cu paşii ei fermi...
Eram în 30 şi mă întrebam
Privind cu jind
Când oare îmi va veni rândul
s-o cunosc...

Săgeta oraşul cu priviri electrice
Creând panică browniană
Moleculelor umane din jur
“Femme du fatalite” ziceau
Bătrânii strânşi la sfatul chibiţilor
Din parcul şahiştilor…

Şi doar eu ce-o aşteptam cuminte
Fără să m-ascund
Si fără să mă tem
De otrava sărutului!...
Asta fatalitate, monşer!