Statuia libertății într-un oraș de provincie

(...un fel de "Fată-în-alb")

Străină frumoasă,
cine te-a adus aici?
Ce tren străin
te-a lăsat în gară?
Cum de-ai fugit de acasă
singură, tristă și frumoasă
ca o pată albă
într-un oraș prea gri,
ca o nebună
scăpată dintr-un ospiciu
reprofilată ca muză
catapultată din altă lume
altă dimensiune
alt univers??...

2003: Podul

De-ar fi un pod,
de-ar fi ceva
ce ne-ar lega,
nu m-ai uita!...
Ne-am apropia
ceva mai mult
oricât de lung ar fi,
într-o bună zi,
ne-am revedea
undeva, cândva...

Ultimele cuvinte

Fă-mă să uit cine sunt,
spune-o formulă magică,
niște cuvinte alese
și fă-mă să nu mai știu
nici propriul meu nume,
chit că nici pe-al tău
nu-l știu de fel,
dar n-are importanță...

Ne avem doar pe noi
(azi e noaptea noastră!).
Hai, să ne urcăm
pe cea mai înaltă clădire,
să o facem în public,
să ne arătăm secretele
pe care și-așa le știe lumea
să nu mai conteze nimic...

Să ne aruncăm de pe clădire
și mormântarea să fie
fără numele noastre pe cruci:
doi anonimi și atât!
Doar știi că pentru lume
nu mai contează, asta
nu-i așa?!

Ploaia noastră

motto:
"Când ploaia alunecă din cer peste noi,
ne regăsim tăcuți în noapte..."
(Direcția 5 - Ploaia)

Nu te speria!
Ce dacă ploaia ne va uda?
Ce dacă ea e geloasă
că tu ești mai frumoasă
ca ea?

Nu te întrista!
Nu ai de ce, draga mea.
Deși e întuneric,
decorul e feeric
și așa.

Nu te supăra;
nici nu-ți stă bine așa!
Și mâine-s alte ploi
ce plouă pentru noi,
draga mea!

Romanță cu gândaci

Ne plimbam pe un câmp de căpșuni
și părea că o facem pentru totdeauna
Tu ai fugit de-acasă goală
cu doar o linguriță de argint
pe drumul lung și larg
numit "Șoseaua mânăstirii"

Eu eram fraierul care
vindea lemn norvegian
polițist ce-a renunțat
pentru o slujbă stabilă
și deși mă ajutai
nu puteai jefui nimic!!

Și mergeam aiurea
împărțind o pradă
și-așa greu agonisită:
averea fostului tău iubit,
unul din cei mai frumoși oameni:
Bebe-cel-bogat

Și o făceam în stradă
să nu ne vadă careva,
motiv pentru care
am fugit în marea cea verde:
tu cu un submarin galben
eu - în grădina caracatiței:
în umbră!

Promisiunile lui 2004

Ești doar un înger
ce abia învață să asculte
și poate tu
vei face un pas în față...
Tu vei iubi
mergând mai departe,
zburând
vei reveni
în felul tău:
cu promisiunea
de a crede în tine
și în imaginația ta
fără să-ți pară rău
arătând mai mult,
făcând ce vrei:
o romanță!

Noutăți din 2000

Obsesii
că n-ar fi greu
când am nevoie de tine
și-mi spui "ce vrei?"...
Câteodată,
pot să te visez,...
întrebându-mă "unde ești?"...
Dar numai dac-ai ști
și ai fi lângă mine
vom face doar ce vrem,...
vom pluti...
Te aștept.

Cuțit cu tăiș dublu

motto:
"Nu vom afla vreodată ce oare ne-a legat..."
(Direcția 5 - Povestea noastră)

Ne-am văzut pentru prima dată,
dar parcă ne știam de un secol.
N-avem averi,
dar suntem bogați cu noi înșine.
Nu cerem nimic
dar parcă am vrea și luna de pe cer...
N-avem mai nimic,
dar ne-avem pe noi și asta e de-ajuns!....

Nu ne iubim,
dar ceva, astăzi, ne-a legat.
Nu suntem îngeri,
dar scopul nostru e cel mai curat.
Nu suntem demoni,
dar purtăm crucea proscrișilor.
Nu suntem vruți,
dar vrem lumea așa cum e!...

Suntem străini,
dar toată lumea ne știe.
Suntem proscriși,
deși... n-am făcut mai nimic!
Suntem nebuni,
dar n-avem nevoie de doctori.
Suntem în plus,
dar nici că ne-ar păsa!

Urme

motto:

"M-am căutat pe hartă,
dar nu m-am mai găsit"
(Ion Minulescu)

Am coborât din tren,
m-am uitat pe peron,
urmele tale nu le-am văzut
chipul tău... nici atât,
dar țicnalul locomotivelor
anunța chemarea ta...

Am pornit-o pe străzi,
te-am căutat,
casele nu știau,
gardurile nu știau,
dar totuși ceva mă ghida:
amintirea ta!

Am întrebat orice om,
am întrebat orice casă,
am întrebat orice stradă,
și nu știau...

Am întrebat porumbeii,
am întrebat câinii
am întrebat și pomii
și tot nu știau...

M-am întors în gară
unde auzeam strigătul tău
dar stăteam pe loc
era prea de tot
vocea ta îmi striga, urla,
prea târziu, că deja
trenul meu în ceață se pierdea...

Noaptea șobolanului de bibliotecă

motto:
"Poetul dacă doarme netulburat în flori,
treziți-l voi, prieteni, căci vin secerători..."
(Mircea Dinescu - Grâu păzit de maci)

O seară mare și un oraș mic
cu-o seară de cântări,
un public plictisit
și un artist sictirit
ce fără veste-a fugit...

O bibliotecă mare
într-o clădire uitată,
cărți interesante,
captivante,
criminal-terifiante...

Somn de voie fără de voie,
poliția dimineții,
"Ce-ai căutat?
Nu ai observat
semnul "interzis de intrat!!"??"