Și ai venit, frumoasa mea nebună
cu nu știu ce rapid neanunțat.
De pe o stea, sau poate de pe lună,
la mine-acasă, ai aterizat.
Mă contemplezi timidă și tăcută
precum celebrul nud al lui Renoir
și nu-mi schițezi nimic... rămâi tot mută
și eu precum o mâță-n calendar!...
Te-aș întreba de vorbă doar un lucru:
De unde ai aflat adresa mea?
De unde ști ce nume am, frumoaso?
Nu că așa ceva m-ar deranja...
Te văd cum vrei să ieși printr-o fereastră
și mai departe, undeva, să pleci.
Te-aș ține ca pe-o floare într-o glastră.
De ce să pleci în lumea celor reci?
