Blues cu doi blatiști

Cameră de hotel,
oră târzie de fel,
noi - rătăciți și fără vreun țel.
Uitați de Dumnezeu,
blatiști mereu...

Suntem doar doi străini,
doi călători clandestini
și-am fost lăsați de niște "rechini"
ca niște mărfuri în cheu,
blatiști mereu...

Nu ne cunoaștem,
dar ne vorbim.
Chit că nici nu ne știm,
mulți ar susține că ne iubim!

Oare de ce-am trăit
pe-această lume, sub soare umbrit
și unde nu e loc de iubit??
Blatiști rămânem pe veci,
pe-aceste vremuri reci...