Ultimele cuvinte

Fă-mă să uit cine sunt,
spune-o formulă magică,
niște cuvinte alese
și fă-mă să nu mai știu
nici propriul meu nume,
chit că nici pe-al tău
nu-l știu de fel,
dar n-are importanță...

Ne avem doar pe noi
(azi e noaptea noastră!).
Hai, să ne urcăm
pe cea mai înaltă clădire,
să o facem în public,
să ne arătăm secretele
pe care și-așa le știe lumea
să nu mai conteze nimic...

Să ne aruncăm de pe clădire
și mormântarea să fie
fără numele noastre pe cruci:
doi anonimi și atât!
Doar știi că pentru lume
nu mai contează, asta
nu-i așa?!

4AM - P(r)o(f)etul de pe-acoperiș

motto:

"...iar eu, mulgătorul zeppelinelor retrase-n văzduh,
între cele două războaie,
le răspund bălăngănind căldările deasupra mulțimii furioase"
(Mircea Dinescu - La dispoziția dumneavoastră)

Dis-de-morgen,
poetul se sui pe-acoperișul blocului
cântând filozofii interzise
către o stea...

Lumea cea întreagă...
încă nu s-a trezit!

Stând pe-acoperiș,
poetul cânta liniștit
filozofii interzise
despre o stea.

Luminile au început
să se-aprindă pe rând

Stând pe-acoperiș,
poetul cânta stoic
fiolzofiile interzise
ale focului...

Lumea cea întreagă
s-a strâns în jurul clădirii

"Cine l'a chemat p'ăsta?"
"Cine se crede?"
"Huo!!! Nu mai trezi morții!!"
"Să vină poliția să-l ridice pe nebun!!"

Pe acoperiș,
poetul își aprinse-o țigară
și cânta în continuare
filozofiile interzise...STOP!!

Sticleții l-au luat sub ochii orașului
și l-au condamnat la moarte.

"Ura! Ura!! De trei ori ura!!"
"Am scăpat!!"
"Mare brânză... Un poet!"
"Un poet în minus - pagubă-n ciuperci!"