Octombrie 1997: Amor copilăresc

- Lili și puștiul care nu știa ce-i aia "fișa postului"-

motto:
"De ce iubim femeile?
(...) pentru că le zâmbesc frumos copiilor"
(Mircea Cărtărescu - De ce iubim femeile)

Într-o vineri,
ai făcut un pas,
te-a salutat
rostindu-ți un nume greșit
(s-a corectat, ce-i drept...),
ți s-au aburit ochelarii
(element nou în cazul tău)
iar tu mai ai avut
și obrăznicia să-i spui
"cele două cuvinte"
în condițiile în care
nici numele nu i-l știi,
copil ce ești
și ai turnat totul!!
Mă mir cum de apoi
n-ai încasat o palmă
de la paznicul personal
dar o mustrare
tot ai luat,
dar ce contează?!
Ți-ai acoperit inima
cu ceva:
cu umbra numelui ei
pe care i l-ai pus "din burtă"
(de 3 ani de când o tot vezi,
n-ai putut să-i afli numele??)...

Joia ce-a venit,
te-ai intersectat cu ea pe stradă
pur și simplu,
la o intersecție
pe drumul tău spre casă....
Ce-ți mai pasă ție?!
Miercurea ce-a venit,...
să mai zic ce-a fost?!
Visai deja la ea
de la o sută de metri
făcând chiar pariu
în privința apariției ei,
ba ai mai și câștigat
fiindu-ți de-ajuns
doar zâmbetul ei
și un semn cu mâna...
Zâmbeai și tu,
fir-ai tu să fi de copil
spre intriga
bodyguardului tău personal....

Marțea ce-a venit,
tot repetai bosumflat
"Măi să fie!...
Ei, drăcie din bălărie!!
Zi norocoasă doar pe jumate!!..."
Da' mai astâmpără-te!!!
Alege și tu una de teapa ta!...
Nu-i de nasul tău
și cu asta-basta,
dar nu...
ai rămas la '93-vara..

Da, n-ai mai văzut-o
de câteva luni
și te-ai întrebat mereu
ce traseu să iei spre ea,
spre strada ei...
și atâtea altele!
Îți imaginai drumul
fără să-ți dai seama
de posibile consecințe...
Dacă auzeai la radio
vreo melodie în care era
vreun nume oarecare
te și gândeai la ea...
Dacă în melodie
era un goodbye...
...DEZASTRU!!