motto:
"...te rog pe tine, umbră,
să redevii ființă..."
(Adrian Păunescu - Umbra)
Pe alee se plimba o umbră;
o cunoșteam bine,
îi știam pașii pe de rost,
îi știam ochii albaștri,
surâsul topit, glasul scăzut
și NumeLe periculos...
Mă plimbam spre casă;
n-aveam nicio treabă,
umblam fluier-stea
cu sabia roșie
marca Ibanez la spinare,
și-atunci am văzut-o
și i-am făcut semne:
i-am făcut pace,
i-am făcut coarne,
i-am făcut inițiala
cu două degețele
la piept...
și parcă s-a topit
ca surâsu-i
în umbră de P-uri
și lumină de stâlpi
de pe aleea Gusti
și ochi de termopan priveauși urechi de beton auzeau
cum vorbeam cu ea
cum îi rosteam numele
într-un crescendo
alergând-sărind
ca un chitarist-compozitor-de-Stea
rătăcit aiurea
într-un cartier-care-nu-i-cartier,
într-un oraș-care-nu-i-oraș...
