FOCUL

Focul

Nenorocirea e bine-mersi
și se plimbă prin oraș
urmărindu-mi pașii
de la o stație de tramvai
la cealaltă
Lumea n-are treabă,
își vede de-ale sale;
parcă nici n-ar simți
mesajele plutind prin aer...

Nori se apropie
acoperind orașul
într-o eclipsă totală
de cer...
Lumea merge mai departe,
nu-și dă seama;
parcă n-ar cunoaște o calamitate
nici de s-ar însura cu ea

Orașul arde!
Furtunile-l topesc
Oamenii aleargă în zadar
spre ultima salvare
care a plecat mai adineauri
cu noi amîndoi

Victoriosul Tarenkar-Akter: Apă și Foc

motto:

"...și-am ajuns în Cartier"

Ochii ni se scurg

în săruturi lungi

topite în focuri mute

pînă se formează un ocean

ce ne desparte de lume;

un fel de iluzie-de-insulă

cu noi doi

muți de uimire,

atît de-mbrățișați,

atît de-apropiați,

atît de-ndrăgostiți,

gata să ne desfacem aripile,

să zburăm undeva 

unde numai noi știm,

unde ne așteaptă

prietenii cei mai prieteni

să ne-asculte cîntecul

la cel mai mare concert

din cer...

Victoriosul Tarenkar-Akter: Drumul

motto:
 "Am zburat de mult din Kansas..."
(după L. Frank Baum - Vrăjitorul din Oz)



Să mai umbli
prin cel mai cunoscut necunoscut,
cea mai familiară sălbăticie
cu cei mai străini prieteni
urmărit de ochi nevăzuți;
ochii fără chip
ai celei mai frumoase
existent-inexistente
necunoscute...

și apoi,
singur pe drum,
să mai horbecăi
cele mai întortocheate străzi
după lumini de răscruci
și la răscruci
să apară adevărații prieteni
cu brațe deschise
și cu brațele cele mai deschise...
s-apară
chiar EA!