motto:
"...și-am ajuns în Cartier"
Ochii ni se scurg
în săruturi lungi
topite în focuri mute
pînă se formează un ocean
ce ne desparte de lume;
un fel de iluzie-de-insulă
cu noi doi
muți de uimire,
atît de-mbrățișați,
atît de-apropiați,
atît de-ndrăgostiți,
gata să ne desfacem aripile,
să zburăm undeva
unde numai noi știm,
unde ne așteaptă
prietenii cei mai prieteni
să ne-asculte cîntecul
la cel mai mare concert
din cer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu