Băiete, ești prost!
Stai în banca ta,
vezi-ți de treaba ta,
materia ta,
școala ta
și... et caetera!
Băiete, ești prea mic!
Ești doar un puști!
Nu te mai gândi,
nu te mai prosti,
nu mai visa
nu mai... et caetera!!
Băiete, ești naiv!
Băiete, ești copil!
Băiete, ești credul!
Băiete, ești belea,...
et caetera...
et caetera!!
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
duminică, 16 ianuarie 2011
Beat de cuvinte: Drum în semiobscuritate / A 335
Accelerat de seară slab iluminat,
un drum ce pare a nu se termina,
emoția de a ajunge teafăr la destinație...
Accelerat de seară slab iluminat,
suflet pierdut în așternutul
vagonului de dormit al trenului vieții
ce m-a trimis surghiun fără ca eu să vreau
Accelerat de seară prost iluminat
bilet de voie fără voia mea
și teama de propria umbră
și alte umbre invidioase pe umbra mea
străină de loc, timp, spațiu și tren...
Accelerat de seară prost iluminat,
fereastră mată prin care nu-mi pot vedea steaua
cea intangibilă,
indivizibilă,...
invizibilă!!
Accelerat de seară neiluminat
și gara așteptărilor înșelătoare,
înșelate,....
și tot așa!...
duminică, 9 ianuarie 2011
2004-2005
Tu - est, eu - vest, doi poli total opuși.
Nu cred să mai rezist acum de dorul tău,
sau poate amândoi de el suntem răpuși??
M-am săturat să mă holbez la poza ta!
Aș vrea să te revăd așa cum ești
Cu primul tren de noapte, singur, voi pleca
Spre tine, draga mea oriunde eşti....
Știu că și astăzi am vorbit la telefon,
dar vocea ta nu-mi este de ajuns
Pentru iubirea noastră nu există ton,
dar sigur că există un răspuns!
marți, 4 ianuarie 2011
Beat de cuvinte(Ea...)
Ea se mișca încet pe străzi...
Umbla aiurea
contemplând și zâmbind
vitrinelor care-o cunoșteau
de când era mică
și-și dorea și universu-ntreg...
Oamenii cei mulți
o priveau uimiți
ca la cinema...
O dezbrăcau din priviri,
o scanau cu un sistem
doar de ei știut...
Ei nu-i păsa
și umbla mai departe
surâzând timid
Pe drumul ce
o ducea spre un tren
care-o aștepta...
Umbla aiurea
contemplând și zâmbind
vitrinelor care-o cunoșteau
de când era mică
și-și dorea și universu-ntreg...
Oamenii cei mulți
o priveau uimiți
ca la cinema...
O dezbrăcau din priviri,
o scanau cu un sistem
doar de ei știut...
Ei nu-i păsa
și umbla mai departe
surâzând timid
Pe drumul ce
o ducea spre un tren
care-o aștepta...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)