Suflet pierdut

motto: "Spune-mi în ce zodie ești, ca să-ți spun ce/cine ești"

Suflet pierdut,
ce Dumnezeu ai mai făcut?
Suflet pierdut,
ce te-a mai durut?
Prin ce așternut
te-ai pierdut?

Unde-ai umblat?
Ce-ai mai căutat
prin lumea asta rea?
Ce-ai mai iubit
de-ai rătăcit
prin noaptea grea?

Suflet pierdut,
ce ai mai avut și-ai pierdut?
Suflet pierdut,
ce te-a lovit, ce te-a mai durut?
Suflet pierdut...
Ai rămas uitat prin trecut...

O altă zi ?? / Tot aia!

- 2 mai 1999 -

Te-ai trezit din somn după un vis
cu o revedere fantasmagorico-imposibilă
după ce ieri ai văzut la TV
cu familia ta
o primă emisiune de gen,
ai privit soarele,
ai visat, vizualizat
ziua de azi,
ai bagajul făcut:
valiza ușoară cu boarfele tale
și cea grea
cu problemele pe care vrei
să o arunci....

Te-ai urcat în tren, ți-ai găsit locul,
ai contamplat peisajul -
același peisaj pe care îl ști pe de rost
de mic copil
și ai pretextat că te duci undeva
și ai aruncat pe ușa frontală
a ultimului vagon al rapidului 892
valiza greșită!
Da!! Ai greșit mișcarea!
Ai schimbat trenul în Nord pe P 5005,
erai calm...
N-aveai nicio taină,
N-aveai nici pe dracu'.
Vei ajunge în Sud,
Vei fi acasă,
cu ăi banali,
cu banala ta familie
care numai familie nu se numește....

Te vei trezi...
Te vei trezi din somn...
Te vei trezi târziu...
Mult prea târziu!!

Eva - o scorpie îmblînzită

Statuie tristă, singură într-un parc....

Toți se minunează, o privesc lung,
fetele-o studiază, vor să-i semene
Băieții o cuprind în brațe,
o sărută, și-o închipuie vie
cum era cândva
când era tânără,
când era frumoasă,
când a făcut păcatul de-a iubi
și lumea a pedepsit-o cu sclavia

Era sclava doctorului Jeckyll
ce-ncerca să facă din ea
o doamnă Hyde
Era un cobai ce stătea
tristă și tăcută,
semiconștientă
dar frumoasă
ca o statuie semi-nudă, semi-vie
ca un înger cu aripile tăiate,
cu ochii negri cerșind iubirea zidurilor,
cu sânii goi și rotunzi
cerșind săruturile prafului ce se așternea,
cu șoldurile cuprinse, îmbrățișate
de un soclu de nepenetrat...

Până într-o zi când se trezi
și zdrobi soclul  cu șoldurile secrete
model polidisc
și fugi
goală, printr-un geam secret
în miez de noapte cu lună plină
dar nu știa
că doctorul bău poțiunea
și se transformă chiar el în Hyde
și ea gardul îl sări
Prea târziu!!
Monstrul o prinse și-o măcelărise....

....

Statuie tristă într-un parc pustiu...
Așa cum era când era vie
cu privirea tulbure
periculos de frumoasă
sperând la apariția unui Pygmalion
care s-o readucă la viață...

Noaptea în oraș

Oraș străin, în care azi pășesc pentru prima dată....

O casă aparent banală, ce se dovedește a fi
o vilă în toată regula,
zi de sărbătoare, petrecere privată
invitați fel de fel.
Eu - în deschidere, plus trupă de prieteni,
public fără simț al valorii,
fără reacții la ceea ce le-am cântat...

Ieșire pe stradă, aerisire, plimbare...
Rătăcire în labirintul străzilor,
Oameni care mă privesc
ca pe un ciudat
Urmărire ca-n filmele cu gangsteri,
fugă, speranță de salvare,
casa regăsită.

Ochii tăi albaștri apăruți în nu mai știu în ce fel
Poala ta caldă ce mi-a șters orice gând ciudat,
Sărutul tău ce m-a trezit la realitate.