Rondelul celei ce te-aşteaptă

 

Ea stă şi aşteaptă s-apari la lumină

cu pielea ei arsă şi ochii în soare,

cu gânduri absente pierdute-n odihnă,

urechile-atente spre orice chemare...

Atât de frumoasă şi-atât de străină,

în ora târzie ţi-a scris o scrisoare;

ea stă şi aşteaptă s-apari la lumină

cu pielea ei arsă şi ochii în soare...

Nu-i nimeni pe stradă şi nimeni de vină

că-n timpul şi clipa de însingurare,

atunci când oraşul în zvon şi rumoare

vuieşte ca pulsul de fire sangvină...

Ea stă şi aşteaptă s-apari la lumină

Imagine: "Sâmbătă, la prânz", de Miruna Cojanu

sursa: https://www.facebook.com/mirunacojanuart

Blues cu prietena

muzică şi text: Marius Ionescu

Pe când eram mai mic,

eram naiv şi zăpăcit,

dar se punea câte-o pată 

când zâmbea o fată;

Şi cum vedeam cumva

pe cineva că-i semăna

întrebam treaba 'ceasta

cu prietena asta.

Pe când eram copil,

să povestesc e inutil:

multe nu ştiam,

dar mă ataşam;

Şi azi ar fi la fel

chiar dacă vremea e altfel

ca-n povestea 'ceasta 

cu prietena asta.

Azi e puţin doar diferit

şi-n rest, tot de nedezlipit

ca-n povestea 'ceasta 

cu prietena asta.

Cronică plastică

 

Te regăsesc cum stai în colţ tăcută

parc-aşteptând ceva, dar nu ştiu ce

fără de zâmbet, fără nicio cută

şi fără ochii oglindiţi în cer

Stăm faţă-n faţă cu tăceri bolnave

de dragoste pierdută şi uitări

Îmbrăţişări nu-s nici măcar firave,

n-avem cuvinte şi nici frământări...

Şi mă întreb cu ce-am greşit noi oare

încât ne-am transformat în doi străini 

Cuprinși de gânduri prea tulburătoare,

Erupție de plâns și de suspin?...

Te-au luat de lângă mine fără veste

lăsându-mă să caut disperat

de parcă tu ai fost doar o poveste

şi nu ai existat cu-adevărat

Te-au prefăcut într-un obiect de artă

ce stă și tace-n sala de muzeu

crezând c-o să te-admire lumea toată

aşa cum te-am iubit cândva şi eu...

(tablou de Lidia Zadeh)