Braț la braț

motto:
"Zîmbetul face minuni"
(Direcția 5)

Pășeam pe bulevardul viselor
din direcții diametral-opuse
și deodată ne-am împiedicat
și ne-am zîmbit
minunîndu-ne ca-n oglinzi
de minunea
ce ne-a adus față-n față...

și-atunci am pornit braț la braț
într-o direcție parcă prestabilită,
pe străzi numai de noi știute
povestindu-ne toate cele
povestite și nepovestite
salutînd fiecare-ndrăgostiți
cunoscuți și mai ales
necunoscuți

și parcă totul s-a schimbat:
tramvaie se opreau pentru noi,
oameni ne salutau,
case ne pofteau la masă,
iar noi...
nici nu ne mai puteam dezlipi
brațele atît de bine sudate
de razele soarelui
care nu mai voia
să apună
sub nicio formă!...

Victoriosul Tarenkar-Akter: Pașaportul

motto:
"Ai de spus ceva în viață,
spune-o cu curaj pe față!"
(din monologul "Șopîrlița Liberă")

Realitatea-mi pune piedică
la orice pas
trimițîndu-mi cîte-un drac
care mă salută politicos
gratulîndu-mă la final
cu cîte-un
"Foarte bine, poete, dar...
crezi că te-ascultă cineva?!...".
N-apuc să răspund,
că mi se adaugă imediat un
"Las-o, bă, așa cum e!...
Mortu' nu-l mai scoli din groapă!"
ca-n secunda doi
să se-adune cete întregi
de aplaudaci
connaîseuri de nimic
cu apropouri, sfaturi
și alte păreri;
cică să-i ascult...
(Noroc cu "cele două versuri"!)

Din păcate, e-adevărat...
Atît de-adevărat
că tot m-aș sui
pe cel mai înalt acoperiș
să urlu cele mai neurlate
adevăruri!...
Abia aștept sosirea mandatului
de exil pe Lună:
Pașaportul meu spre Cartier!