Blues amnezic

 

Prea bătrân să-şi amintească

sufletul te privea tăcut

ca pe-o umbră de gânduri

ca pe-un prieten demult pierdut

şi atunci se-ntreba

"Ce-am pierdut, ce am mai avut?"

Prea bătrân să te ştie,

sufletul te privea cumva

fără să-şi reîmprospăteze

ocupată memoria sa

şi atunci pe strada mare

a luat-o la pas cam aşa...

Prea bătrân să-şi amintească

prea bătrân să te ştie,

cu memoria plină

şi bolnav de-amnezie

Prea bătrân să mai vadă

te privea tăcut şi confuz

şi atunci, ce să facă,

ţi-a scris trist un amnezic blues