muzica: Codrut Croitoru
text: Marius Ionescu
Ploaia cade şi îmi amintesc din nou
clipe care trec ca umbre vii
alergând în orele pustii
Totu-mi sună ca un nesfârşit ecou,
gânduri care vin şi îmi şoptesc
într-un joc ce pare prea dur şi nefiresc
Prechorus:
Aş vrea să ştiu de ce-i aşa,
ce se-ntâmplă-n viaţa mea?
Refren:
Văd cum amintirile păşesc
într-un ritm prea viu şi nebunesc
Le-aş opri la o cafea să le vorbesc
Văd cum amintirile revin
să-mi şoptească-n tonuri de suspin
am să le poftesc în casă
la poveşti şi un pahar cu vin
Strofa:
Dacă preţ de doar o clipă ele-ar mai sta,
clipele ce trec la ceas târziu
către orizontul prea pustiu,
Poate şi eu aş sta şi le-aş asculta
aş mai revedea ce s-a-ntâmplat
si m-as intreba daca e totu-adevarat
Prechorus
Închid iar ochii si ma-ntorc
La clipe ce-n suflet le port
Refren:
Văd cum amintirile păşesc
într-un ritm prea viu şi nebunesc
Le-aş opri la o cafea să le vorbesc
Văd cum amintirile revin
să-mi şoptească-n tonuri de suspin
am să le poftesc în casă
dacă ştiu să lase orice gând străin
Bridge:
Anii fug, se duc parca in zbor
Trec lasand in viata noastra chipul amintirilor
Refren:
Văd cum amintirile păşesc
într-un ritm prea viu şi nebunesc
Le-aş opri la o cafea să le vorbesc
Văd cum amintirile revin
să-mi vorbească-n tonuri de suspin
am să le poftesc în casă
dacă ştiu să lase orice gând străin
