Mama mea

Poate nu ţi-am arătat
tot ce simt cu-adevărat
N-am avut cuvinte să îţi cânt
că eşti tot ce am mai scump pe pământ

Însă totuşi azi, de ziua ta
eu vreau să-ţi ofer altceva
decât simple vorbe-n vânt, aşa că...

Mama mea, de ziua ta
un cadou eu îţi voi da:
Cantecul ce-acum din inima ţi-l voi cânta
Mama mea, azi vreau să-ţi spun
că eşti tot ce am mai bun
Tu zi de zi imi esti alaturi pe-al meu drum

Ai ştiut mereu ce simt
fără-a spune un cuvânt
Ai simţit când mi-a fost greu
şi alături tu mi-ai fost mai mereu

Bridge
Chorus

Hello Goodbye

Atunci când ne-am văzut,
puteam jura
că stele s-au alăturat
şi-au grăit
şi-au cântat
ca să ne vedem,
dar niciunul din noi
nu s-a sinchisit
să vadă, s-audă
şi alte cele...

Atunci când ne-am văzut,
puteam jura
că lunile electrice
şi inutile puteau lumina
calea noastră
spre un oricare alt punct -
preferabil comun -
dar cine ar fi ştiut
că ne-am fi putut împiedica
atât de bine?!...

Atunci când ne-am văzut,
s-a pus pecete:
nu care cumva
să ne mai vedem,
să ne mai vorbim
să ne mai iubim!
Ar mai fi şi prea frumos!...

Ultima Scrisoare a Vizitatorului

Aminteşte-ţi să-mi strigi numele
atunci când vei vedea
pe străzi umbra mea
Nu-l mai ştii?
Întreabă pereţii, străzile;
aşa am întrebat şi eu de tine
şi te-am strigat
de-au început să mă ştie
toţi necunoscuţii...

Aminteşte-ţi să-mi scrii;
ţi-am scris de ani şi ani
o puzderie de scrisori
fără de răspuns...
Nu ştiu unde s-au dus
şi ce-a mai fost
şi pe unde rătăcesc;
nici poşta nu ştie...

Aminteşte-ţi să mă cauţi
măcar aşa, de-un pamplezir
Te-am căutat şi-am tot întrebat
până când m-au săltat
şi m-au expulzat
cu primul personal...

Aminteşte-ţi...
Ba nu, Las-o baltă!
Vizitatorul a obosit
să te tot caute pe stradă,
pe incognito şi pe blat
Adio şi n-am cuvinte!...
Pardon!
Am uitat:
Păstrează-mi măcar scrisoarea
dacă are cine să ţi-o
mai şi dea...

Metamorfoze

Prefă-te în vânt
să fiu liber în zborul meu
la drum de stele

Prefă-te în stea
să-mi arăţi drumul
în noaptea ce-a învăluit
oraşul inutil şi adormit

Prefă-te în cuvânt
ce-aleargă rătăcind în vânt
şi apoi, dacă vrei,
atunci când va fi să ne vedem,
să-ţi aminteşti
să te prefaci
în cea mai mare IUBIRE

19?4

(o-mie-nouă-sute-cât-zeci-şi-patru)

Cad stele
din steagul înstelat
al viselor în care
s-ar spune
că ne-am putea vedea

E război civil
între gând şi putinţă
între vis şi realitate
Nicio scrisoare
nu se mai poate scrie
şi niciun telefon
nu se mai poate da

Cad stele din vise
stele ce nu mai au răbdare
să aştepte
să ajungem la ele
şi să le atingem...

Luna

Luna care ne-a pecetluit
iubirea ca într-o carte,
mi-a şoptit
că a păstrat o rază
să ghideze drumul meu
de stea

Aceeaşi lună
ce ne-a binecuvântat
mi-a dat de-nţeles
că ora noastră fără timp
n-a fost decât o cursă
în care doi străini
au căzut, şi încă mai cad
mulţi alţi naivi
ce-şi zic "îndrăgostiţi"

Tot aceeaşi lună de pe cer
ne minte ca un politruc demagog
punând aceeaşi placă tocită
că "ne iubeşte"
şi speră să ne găsim fiecare
ce ne trebuie...

Aşa am înţeles
de ce soarele fuge de ea
ca un actor
dintr-un decor într-altul
fără să-şi spună replica...

My Valentine

I:

Good morning, honey!
Good morning, love!
The sun is shining
from high above...
I see the sun rays
in your long hair
I see them cuddling you
so warm and, oh, so fair

Prechorus:

I must thank you girl for loving me so-oh
Thank you, God for giving us all the love-oh
spread your wings, my love,
let's fly the sky above

Chorus:

Thank you my love
Thank you, my love
for loving me so!
The joy you bring
From Earth to the sky
Makes me proud that
you're my valentine.

II:

Good morning, honey!
Open your eyes
Look in the window
up to the skies
Smile to me now and
Give me a kiss
I want to thank you for
such a feeling like this.

Prechorus 2:

It's a miracle that we are in love-oh
And I feel like flying high above-oh
I can't help it, oh
but thank you for your love

Scrisoare...

Scrie-mi...
aceeaşi scrisoare
pe care o tot aştept
la post-restant
de ultima dată când
ne-am scris şi
s-a lăsat cu
"Return to Sender"
(Cine-i Sender şi unde cântă
nu mă-ntreba; nu ştiu...)

Scrie-mi...
Orice ar fi,
orice cuvânt
zburătăcit prin vânt,
inventează,
improvizează
cu inima şi mintea
caldă şi trează
(orice fel de idee bună
şi constructivă
ar merge...)

Scrie-mi...
Orice ţi-ar dicta
luna plină
de pe lumină
ce-a răsărit
să se ţină scai
după soarele devenit
artist-pe-viteză...

Adresa o ştii:
toate străzile
cu stele electrice,
toate casele
şi blocurile;
poţi să întrebi
şi la informaţii...

P.S.:
M-am mutat pe Lună;
mă recunoşti după fluieratul
de Stea...

Ar fi de ajuns

Ar fi de ajuns un cântec
care să ne facă să ne apropiem,
să-l cântăm tot mai tare
până trezim lumea
care să cânte cu noi...

Ar fi de ajuns un vers
care să aibă sens
încât să amintim lumii
cine suntem şi ce vrem
în acest spaţiu şi timp...

Ar fi de ajuns un gând bun
ca un vers de cântec,
doar să aibă cine să-l cânte...

După o umbră

Trecea o umbră
pe o stradă veche
unde rar se găseşte
picior şi ţipenie de om.
Acolo unde poveşti
te cheamă,
te înconjoară
curgând în cântece
de la fiecare geam
al caselor...
Acolo unde nimeni
nu cunoaşte
decât prieteni.
Şi am păşit
ademenit de glas
pas după pas
şi am aflat
visul meu uitat...