Drumul Splendorii

motto:

"Ăsta-i drumul de vrei
de la capăt s-o iei"
(Direcția 5 - 1999)

Te-ai trezit de dimineață
și-ai privit pe geam
lumina același soare
frunzele din ram
 parcă nu simțeai nimic;
doar frânturi de vis
îți șopteau că-i ziua
viitorului promis

ai ieșit pe poartă, și-apoi
ți-ai șoptit "Pe cai!"
lumea te vorbea în spate,
nu îi ascultai
ci mergeai tot mai departe
către visul tău,
nu te-mpiedica nimic,
treceai prin orice hău....

Să tot fi trecut o zi?
Să fi fost un an
de când ai fugit din casă
fără vreun ban?
Asta nu contează,
nici ce drum ai luat
pân-atunci când ai găsit
splendoarea ce-ai visat....

Joc de cărți

Valete
scoate asu din mânecă
și răpește dama rigii

Strada și noi

Hai cu mine!
Pe-aici mișună ceva necurat:
e-un baros criminal!!
Iubito, hai
să ne ascundem de caracatiță!
E prea de tot!!

Și totuși nimic sub soare.
Chiar dacă-i loc de noi,
n-avem dreptul!
Regele soare e pe mână
cu moș fumeagu
și soața de polietenă
Să sărim geamul din dos
ca hoții de aur
cărându-ne crucea
până la final,
la întâlnirea cu Dragostea....

Vis de vinil: Rest de scrisoare din miere

Post-scriptum:
Nu-i un secret!
Vorbele dulci
de la prima vedere
fără de răspuns
dătătoare de sânge rău
m-au trimis la drum de soare
după acea petrecere spartă
la care dansam...
cum vei dansa și tu cu poștașu...
Da tu,
chip de copil -
drac împielițat -
sau ce-oi mai vrea să fii...

Victoriosul Tarenkar-Akter: Provocări

Să cauți prieteni
într-un oraș nou pentru tine
Să cauți un cartier
în pădurea de mahalale
Să cauți un om
la pragul chitului McD
Să tot cânți iubirea
la poarta cimitirului de inimi
să tot zici de adevăr
la congresul permanent
al mitomanilor din parlament
să conduci cu ochii închiși
la curba pierzaniei
de pe drumul înaintașilor....

Chip, nume, seamăn...

N-aveai nici chip,
nici nume, nici seamăn...
Nici eu nu mă știam,
dar între noi erau cuvinte,...
era muzică...

N-aveai chip,
nici nume, nici seamăn...
Tu erai tu,
la mine - verificare de acte
și plete

Tu erai tu,
Eu eram eu,
și în rest, muzică...

Pro memoria

motto:
"Și spune-mi "Nu uita!"
înainte de a pleca..."
(Cargo - Erată)

...și parc-apare mereu ceva nou
la pachet cu un deja-vu
și un argument că acel ceva
e vechi de când lumea...

Și se scrie ceva nou
pe idei care au mai fost,
dar cui îi pasă?
Nimeni nu știe;
doar un șoarec
de bibliotecă
ce abia reușește să anunțe
pereții...

Și totuși e la fel,...
și dăm nume noi
celor vechi
căutând înlocuitori,
săpând gropi regilor,
făcând loc altora pe soclu
să aibă unde trăi
și uităm
și pe morți îi renegăm
și omorâm,
că nu știm să extindem încăperea
găsind motive,
punând la secret,
punând la index
și-ăla plin până la refuz...
Dar ce tot trăncănesc?!
Cine să aibă ochi?
Cine să aibă urechi?
Cine să aibă minte?
Cui îi pasă???

Umbră în cartierul(?) de sud-est

motto:

"...te rog pe tine, umbră,
să redevii ființă..."
(Adrian Păunescu - Umbra)

Pe alee se plimba o umbră;
o cunoșteam bine,
îi știam pașii pe de rost,
îi știam ochii albaștri,
surâsul topit, glasul scăzut
și NumeLe periculos...

Mă plimbam spre casă;
n-aveam nicio treabă,
umblam fluier-stea
cu sabia roșie
marca Ibanez la spinare,

și-atunci am văzut-o
și i-am făcut semne:
i-am făcut pace,
i-am făcut coarne,
i-am făcut inițiala
cu două degețele
la piept...

și parcă s-a topit
ca surâsu-i
în umbră de P-uri
și lumină de stâlpi
de pe aleea Gusti
și ochi de termopan priveauși urechi de beton auzeau
cum vorbeam cu ea
cum îi rosteam numele
într-un crescendo
alergând-sărind
ca un chitarist-compozitor-de-Stea
rătăcit aiurea
într-un cartier-care-nu-i-cartier,
într-un oraș-care-nu-i-oraș...