Tablouri de iubire şi-amintiri
şi de-ntâlniri cu tandre sărutări
portrete-nlăcrimate de mâhniri
dar şi cu-mbrăţişări de împăcări
Ne-aşteaptă în muzeul de iubiri
să spună ale lor poveşti şi stări
tablouri de iubire şi-amintiri
şi de-ntâlniri cu tandre sărutări
Naturi din rămăşiţe de simţiri
sau peisaje dintr-un paradis
ne cheamă-n lumea lor de-nchipuiri
ne-aşteaptă la poveştile din vis
tablouri de iubire şi-amintiri...
Preauşorul somn
cobora scara de vis
din camera mea
S-a deschis un vechi portal
către amintiri din gând...
Tăcerile din zgomot de oraş
ne ţipă în timpane să vorbim
că nu suntem copii, nu suntem laşi
şi n-are rost s-ascundem că ne ştim
Ne-ar spune chiar şi pe un ton gingaş
de-am şti să le-ascultăm făr'să zorim
Tăcerile din zgomot de oraş
ne ţipă în timpane să vorbim
Chiar cu talentul unui actoraş,
atunci când noi cafeaua ne sorbim
cu cântul lor pestriţ şi cam poznaş
aşa ne-nvaţă să ne mai iubim
tăcerile din zgomot de oraş...
Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră
dar pereţi de noapte ne păzeau
ca pe florile uscate-n glastră...
Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră
cu privirea ei uşor albastră;
inimile noastre îi râdeau...
Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră
dar pereţi de noapte ne păzeau...
Tablou de Lidia Zadeh
