Fluieră-stea

Ne ajunge o seară
cu greieri cântându-ne iubirea.
Ajunge o alee și o bancă
din parcul uitat
cu nimeni pe drum,
nici țipenie de om care
să ne deranjeze întâlnirea...
Poate doar greierii
cu concertele lor
și stelele aprinzând
la rândul lor alte stele
ce ne luminează drumul
spre fericire.
Și noi doi fluierând la ele
cântecul nostru nesfârșit...

Altă Serenadă

motto:
"Nu dragă, nu te deranja să mă iubești"
(Marin Sorescu - Nu te deranja)

N-ai decât,...
Trântește-mi ușa,
cheamă-ți gărzile canine
să mă alunge din fața ferestrei
amenințându-mă cu colții...

Asta e...
N-ai de ce
să mă mai privești;
Ceasu-i târziu pentru tine,
dar lasă-mă să-ți cânt
măcar pentru ultima dată
un ultim cântec sub lună
să am de ce pleca
chiar și-așa
"fluieră-stea"
pe drumul ce-a rămas
nebătut de noi
cândva...

Jack is back

"Bine-ați venit, rău ați nimerit!"
(din filmul "Terminus Paradis")

Orașul fumegă de știri
cît o termocentrală
blestemată să lucre
pînă la suprasaturație...

Toată lumea s-a strîns la sfat;
pare să știe tot ce mișcă
vociferînd cît un set de Marshall-uri;
ziarele-s inutile,
iar talk-show-urile-s ocupate
cu noua politică a inaniției

Ferice de tine, iubito!...
Nu te mai obosi
să mă-ntrebi de vîntul
și "foamea" ce m-a adus
și cum am trecut puntea mulțimii!...
Nu te bucura,
dă-l încolo de zîmbet;
mîine-i ziua cea mare:
mulțimea va veni aici,
va înconjura casa inutil-baricadată
să dea buzna,
să mă calce-n picioare,
să-mi expună cadavrul în bîlci
ca mai apoi să mă facă erou...

Iluzia Mahalalei Amintirilor

motto:
Cu ochii în soare
voi avea ce povesti..."
(Bere Gratis - Ce mișto!)

Mai lasă-mă puțin...
O clipă, o oră -
n-are importanță...
Soarele mai are-o groază
de stat acolo sus
pentru noi
deasupra mahalalei
și-i mai stă și bine-așa!...

Privește și-ascultă pașii
puținei lumi ce trece
fără să ne tulbure,
ba chiar salutîndu-ne...
Privește strada
cum ne-așteaptă
cu povești
ce coboară
de la fiecare geam
al caselor
ce ne deschid porțile
și ne cheamă
îndemnîndu-ne
să le-ascultăm
pîn' la clipitul soarelui
și țicnalul
ultimului personal
cu care vom pleca...

Incognito

"Intrarea prin Sărindar
și ieșirea pe brînci"
(folclor bucureștean)

Am ajuns!...
Orașul cheaun de somn
nu ne cunoaște sosirea,
nu știe mersul trenului
ce ne-a lăsat în prima
haltă mărginașă;
sosirea nu s-a dat la ziar...

Străzile tăceau
ca niște baricade părăsite,
ochi de copii din case
ne priveau ca pe un miracol,
părinți speriați își luau copiii
de la ferestre
ferindu-i ca de-un pericol iminent,
Puținii străini
cu dejavu-uri și păreri
stîrneau rumori
dînd cu presupusul
și cu teorii chibritice,
doar praful amintirilor
simțindu-ne pașii fantomatici
pe drumul larg deschis
spre gara,
tichetul
și trenul
spre alt vis...

Rutină sub lună

motto:
"- Uite, mamă! Luna-n băț!"
(folclor urban)

Pregătește-te!...
Noaptea se dezbracă de bariere
ca cea mai frumoasă
dintre toate nebunele...
Privește străzile
fără țipenie de om
cum țin priveghi
mirobolantei zi-nezi
ca unui erou
al nimicului
sub lunile
electro-stradale și martore
șoptindu-ți din pavaje
"Haide, haide, hai!
Nu-i timp să mai stai",
A venit vremea
să bați drumul
tot mai deschis
spre luna cea mai lună
ce te-așteaptă
s-o cerți în stil,
cîntîndu-i
"Blues-ul Astral"...

Chemarea

Stăm față-n față
cu priviri ce se-mpiedică
într-o bizară gimnastică
pe ritm de-accelerat
zgîindu-se ba la
spectacolul decorului
preaschimbător,
ba la soarele ce se
războiește cu luna
într-un balet sexual
de mare clasă...

Mă-ntrebi ceva
în șoaptă cald-răgușită;
chemare-n poala confesiunilor
și secretelor...
Dar ce secrete să mai avem,
necunoscuta mea milenară?!...
Parcă n-ar ști deja toată lumea
de ce ne-am aruncat
actele și tichetele arse
pe fereastră
întru pierderea urmei;
Alt început
născut
dintr-un prim sărut
iluminat de bezna
ce deja ne-nconjoară...

Fuga

motto:
"Noaptea, mieii țese ie
nimeni urma să ne-o știe"
(Phoenix - Ochii negri, ochi de țigan)

Poliția politică a timpului
Cotrobăie cartierul
Împînzindu-l cu pozele noastre alb-negru
Și mesajele de rigoare
Să-nțeleagă prostimea surdo-oarbă…

Iar tu, și eu
Devreme și tîrziu,
Pe față și incognito
i-am sfidat fentîndu-i
cu sosii statice
și-am părasit orașul
lăsîndu-l în ceață de fum
de Pacific înhămat
la tren de seară…

Tu în drum spre X
Eu spre Y
Și iată-ne
schimbînd macazul
spre un Z
de toată frumusețea…
unde ne-a lăsat
îngerul-ursitor-de-soartă
în chip și uniformă
de nașă…

...Legătura la Piatra Olt!

Privește gîndurile noastre

Cum pășesc în zbor

De pe un mal

Către celălalt

Îmbrățișîndu-se

Ca doi îndrăgostiți

Făurind o punte

Așa-zis imposibilă

Deasupra adîncului hău

numit cotidian...

Să tot pornim cu ele

La o vînătoare

a momentelor oportune

De-a le expune

într-un discurs

Pe șleau

și pe două voci

De pe cea mai înaltă culme

Către mulțimea

ce ascultă perplexă

Neștiind să mai dea replici!...

ICAR

 
“Planul tău de la-nceput

E doar un strănut!”

(IRIS – Somn Bizar)

Ce mai faci, călătorule?

Altă dimineață cu bagaje

Și planuri riguroase

gata să-ți fie date peste cap?...

Altă idee bună

risipită-n vînt

ca un vis trecător?...

Ai grijă, băiete!...

Ai visat mult prea frumos

pentru a ți se-nfăptui

ca-la-carte…

În acest moment,

Alții te bat la cap făcîndu-ți

“planuri cu rapidu roșu”,

ca tocmai bine, tu să vezi

aceleași curse supărate,

iar cînd o fi să se-ntîmple       

cum ai visat…

nu va mai fi la fel!…