Pe vremea când eram copii
ni se cânta de "C'est la vie"
şi ne ziceam "en gros" prostii.
Pe vremea când eram copii...
ce de minciuni, ce vise mii
se-nfiripau în clipe vii.
Pe vremea când eram copii
ni se cânta de "C'est la vie"
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
Pe vremea când eram copii
ni se cânta de "C'est la vie"
şi ne ziceam "en gros" prostii.
Pe vremea când eram copii...
ce de minciuni, ce vise mii
se-nfiripau în clipe vii.
Pe vremea când eram copii
ni se cânta de "C'est la vie"
Paşii tăi tăcuţi
se opriră în oglinzi
ce nu te cunosc
Bolnavele amintiri
ţi-au deschis drumul final...
Imagine: "Capitolul 2: Ea pleacă fără să privească înapoi" de Miruna Cojanu
Sursa: https://www.facebook.com/mirunacojanuart
În dimineaţa cu asfaltul ud
oraşul te-a pierdut din amintire
deşi ca într-un vis te mai aud...
În dimineaţa cu asfaltul ud
pe când tu alergai spre gara Sud
se rescriau istorii dând de ştire:
"În dimineaţa cu asfaltul ud
oraşul te-a pierdut din amintire"