Noi doi

- Numele ereticilor pe toate gardurile -

Iubirea noastră
s-a scris pe-un colț de cer
al ochilor tăi
(e de ajuns și atât,
nu-l vedem decât noi).

De ce să ne mai dezbrăcăm
de secretele pe care și așa
toată lumea le știe?!
Da, da...
vezi că e un graffitti cu noi
pe la gară
pe zidul magaziei de mărfuri
cu fața către
cartierul-care-nu-i-cartier
și altul pe opusă
cu semne de tip
"Cărați-vă!"
"Mai lăsați-ne!"
"Roiu!!"
asta ca doar-doar
odată s-o ștergem...

La fiecare poartă
(albastră sau nu)
a orașului,
câte-un semn;
nu că ar deranja,
ci din contră:
semnul lor
mărește semnul
iubirii noastre
scrise pe-un colț
din cerul ochilor tăi!...

Octombrie 1997: Amor copilăresc

- Lili și puștiul care nu știa ce-i aia "fișa postului"-

motto:
"De ce iubim femeile?
(...) pentru că le zâmbesc frumos copiilor"
(Mircea Cărtărescu - De ce iubim femeile)

Într-o vineri,
ai făcut un pas,
te-a salutat
rostindu-ți un nume greșit
(s-a corectat, ce-i drept...),
ți s-au aburit ochelarii
(element nou în cazul tău)
iar tu mai ai avut
și obrăznicia să-i spui
"cele două cuvinte"
în condițiile în care
nici numele nu i-l știi,
copil ce ești
și ai turnat totul!!
Mă mir cum de apoi
n-ai încasat o palmă
de la paznicul personal
dar o mustrare
tot ai luat,
dar ce contează?!
Ți-ai acoperit inima
cu ceva:
cu umbra numelui ei
pe care i l-ai pus "din burtă"
(de 3 ani de când o tot vezi,
n-ai putut să-i afli numele??)...

Joia ce-a venit,
te-ai intersectat cu ea pe stradă
pur și simplu,
la o intersecție
pe drumul tău spre casă....
Ce-ți mai pasă ție?!
Miercurea ce-a venit,...
să mai zic ce-a fost?!
Visai deja la ea
de la o sută de metri
făcând chiar pariu
în privința apariției ei,
ba ai mai și câștigat
fiindu-ți de-ajuns
doar zâmbetul ei
și un semn cu mâna...
Zâmbeai și tu,
fir-ai tu să fi de copil
spre intriga
bodyguardului tău personal....

Marțea ce-a venit,
tot repetai bosumflat
"Măi să fie!...
Ei, drăcie din bălărie!!
Zi norocoasă doar pe jumate!!..."
Da' mai astâmpără-te!!!
Alege și tu una de teapa ta!...
Nu-i de nasul tău
și cu asta-basta,
dar nu...
ai rămas la '93-vara..

Da, n-ai mai văzut-o
de câteva luni
și te-ai întrebat mereu
ce traseu să iei spre ea,
spre strada ei...
și atâtea altele!
Îți imaginai drumul
fără să-ți dai seama
de posibile consecințe...
Dacă auzeai la radio
vreo melodie în care era
vreun nume oarecare
te și gândeai la ea...
Dacă în melodie
era un goodbye...
...DEZASTRU!!

De provincie...(Na fatalitate!)

Ce mișto!
A fost de ajuns să-mi pun ochelarii la ochi,
că lumea striga "Lennon a-nviat!"
sau "Dă-te prins, Elton!!".
Altă dată, vorbeam repede la nervi
și imediat am fost chestionat
"Câți iezi avea capra cu trei iezi?"
Nu-i nicio mirare;
altă dată, mă plimbam cu chitara
și lumea urla
"E adevărat!!Elvis nu a părăsit clădirea!"
În timp ce Marele-Frate-care-nu-mi-e-frate
fu declarat mort,
în timp ce un confrate de-al său stângaci
e mort pe bune
și lumea nu vrea să știe!!!

Așa că,
pune-ți geaca de piele,
eliberează-ți gândurile,
și hai să ne plimbăm pe stradă
cântând filozofia
incandescenței stelei de deasupra
cartierului-care-nu-i-cartier
(tu la voce,
eu cu primele crengi
căzute pe stradă...)
să vedem ce va mai spune lumea
ce final ne va prezice,
ca să râdem de ei
ca în Testament...

Statuia libertății într-un oraș de provincie

(...un fel de "Fată-în-alb")

Străină frumoasă,
cine te-a adus aici?
Ce tren străin
te-a lăsat în gară?
Cum de-ai fugit de acasă
singură, tristă și frumoasă
ca o pată albă
într-un oraș prea gri,
ca o nebună
scăpată dintr-un ospiciu
reprofilată ca muză
catapultată din altă lume
altă dimensiune
alt univers??...

2003: Podul

De-ar fi un pod,
de-ar fi ceva
ce ne-ar lega,
nu m-ai uita!...
Ne-am apropia
ceva mai mult
oricât de lung ar fi,
într-o bună zi,
ne-am revedea
undeva, cândva...

Ultimele cuvinte

Fă-mă să uit cine sunt,
spune-o formulă magică,
niște cuvinte alese
și fă-mă să nu mai știu
nici propriul meu nume,
chit că nici pe-al tău
nu-l știu de fel,
dar n-are importanță...

Ne avem doar pe noi
(azi e noaptea noastră!).
Hai, să ne urcăm
pe cea mai înaltă clădire,
să o facem în public,
să ne arătăm secretele
pe care și-așa le știe lumea
să nu mai conteze nimic...

Să ne aruncăm de pe clădire
și mormântarea să fie
fără numele noastre pe cruci:
doi anonimi și atât!
Doar știi că pentru lume
nu mai contează, asta
nu-i așa?!

Ploaia noastră

motto:
"Când ploaia alunecă din cer peste noi,
ne regăsim tăcuți în noapte..."
(Direcția 5 - Ploaia)

Nu te speria!
Ce dacă ploaia ne va uda?
Ce dacă ea e geloasă
că tu ești mai frumoasă
ca ea?

Nu te întrista!
Nu ai de ce, draga mea.
Deși e întuneric,
decorul e feeric
și așa.

Nu te supăra;
nici nu-ți stă bine așa!
Și mâine-s alte ploi
ce plouă pentru noi,
draga mea!

Romanță cu gândaci

Ne plimbam pe un câmp de căpșuni
și părea că o facem pentru totdeauna
Tu ai fugit de-acasă goală
cu doar o linguriță de argint
pe drumul lung și larg
numit "Șoseaua mânăstirii"

Eu eram fraierul care
vindea lemn norvegian
polițist ce-a renunțat
pentru o slujbă stabilă
și deși mă ajutai
nu puteai jefui nimic!!

Și mergeam aiurea
împărțind o pradă
și-așa greu agonisită:
averea fostului tău iubit,
unul din cei mai frumoși oameni:
Bebe-cel-bogat

Și o făceam în stradă
să nu ne vadă careva,
motiv pentru care
am fugit în marea cea verde:
tu cu un submarin galben
eu - în grădina caracatiței:
în umbră!

Promisiunile lui 2004

Ești doar un înger
ce abia învață să asculte
și poate tu
vei face un pas în față...
Tu vei iubi
mergând mai departe,
zburând
vei reveni
în felul tău:
cu promisiunea
de a crede în tine
și în imaginația ta
fără să-ți pară rău
arătând mai mult,
făcând ce vrei:
o romanță!

Noutăți din 2000

Obsesii
că n-ar fi greu
când am nevoie de tine
și-mi spui "ce vrei?"...
Câteodată,
pot să te visez,...
întrebându-mă "unde ești?"...
Dar numai dac-ai ști
și ai fi lângă mine
vom face doar ce vrem,...
vom pluti...
Te aștept.