Ne mai vedem şi mâine;
De ce să ne grăbim
Să ne petrecem timpul cu cap
Când oricum
A fost decapitat
Şi de unde să-şi mai dea seama
Ce şi cum şi când?!...
Ne mai vedem şi poimâine;
Mâine-i departe
Deşi pe azi...
Mai ieri
l-am expediat
cu personalul de 11
urându-i cale bătută...
De-atunci aştept cuminte
Să se spună când şi cum,
Să se dea la ziar
Şi să grăiască profeţii dimineţii
Că vei veni;
“Nu-mi pasă, eu pot s-aştept”
Nu contează unde :
La Sud, la Vest,
La 1, 2, 3 sau la orice linie.
Ne mai vedem oricând o fi...
Să se pupe astrele
Şi ce va fi, va fi !
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
miercuri, 26 februarie 2020
sâmbătă, 22 februarie 2020
Poveste
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
I:
L-am găsit pe strada mea
era singur, hoinărea
zdrenţăros
dar blănos
şi frumos
L-am luat acasă-apoi
şi acest micuţ pisoi
mult prea trist şi hoinar
nu mai e solitar
Refren:
N-ai să mai fii singur pe drum
De astăzi eşti cu mine acum
Prieteni buni vom fi mereu
chiar şi la bine şi la greu
Bridge:
De atunci el a rămas amicul meu...
II:
De atunci el mi-a rămas
bun prieten ceas de ceas
şi-a mai stat,
nicăieri
n-a plecat...
O pisică i-am găsit
şi-apoi s-au îndrăgostit
Şi nimic mai apoi
nici că i-a despărţit
duminică, 16 februarie 2020
Iluzie cu lună peste IOR
Am văzut seara
venind peste Titan
ca o mantie de mister.
Ochii tăi de stea
erau duşi şi pierduţi
în ceaţa mulţimii
şi de unde lanternă...
Am văzut cum lumini
străjuiau parcul
făcând gardă aleilor noastre
de amintiri
şi de ce-a mai fost
dac-a fost...
Dar ce folos când
acum e târziu,
cerul cenuşiu
şi pe nimeni nu ştiu
cum te ştiam cândva
Am văzut luna plină
făcând "Jos Textila"
reflexiei din lac
sfidându-mă
de parcă n-avea
şi altceva de făcut...
Parcă nu era oricum apusă
biata zi ce ne-a despărţit
prosteşte
şi copilăreşte
până mâine...
venind peste Titan
ca o mantie de mister.
Ochii tăi de stea
erau duşi şi pierduţi
în ceaţa mulţimii
şi de unde lanternă...
Am văzut cum lumini
străjuiau parcul
făcând gardă aleilor noastre
de amintiri
şi de ce-a mai fost
dac-a fost...
Dar ce folos când
acum e târziu,
cerul cenuşiu
şi pe nimeni nu ştiu
cum te ştiam cândva
Am văzut luna plină
făcând "Jos Textila"
reflexiei din lac
sfidându-mă
de parcă n-avea
şi altceva de făcut...
Parcă nu era oricum apusă
biata zi ce ne-a despărţit
prosteşte
şi copilăreşte
până mâine...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)