Iluzie cu peron de Vest

 

Dacă mâine

nu-i decât un ieri

în oglinda altuia,

mai stai o clipă

cam cât o lună

din anul în care

timpul s-a oprit

pentru noi 

şi pentru rămăşiţele

unei iubiri care

nu ştie întârzierile

sufletelor fugite

cu sorcova

în voiaj de rătăcire

şi pierzanie

Destin cu lux de amănunte

(după o idee de Isabela Cotelin)

Cu lux de amănunte

şi inima luxată pe viaţă

declar suflet pierdut

în ceţuri de singurătăţi

şi tăceri de oraş părăsit...

Cu lux de amănunte

declar o inimă

ce-şi pierdu luxul

de a mai iubi la fel

ca-n gândul dispărut

în goana trenului

spre alte iubiri

Şi atunci

ia să ne cerem şi noi

dreptul la luxul elementar

de 

a 

mai

iubi

Pasi pierduți

 

Păşeai alene...

şi ritmul paşilor tăi

răsuna în tăcerea oraşului

ca un cântec răsărit

în undele luminii

ce proiecta armonii

din senin...

Păşeai alene...

şi muzica paşilor tăi

răsuna în asfaltul

şi-n treptele străzii

ca un cântec trimis

din suflet de rai

şi din gând 

Păşeai alene...

dar cântecul paşilor tăi

zbura prin gândul meu

pe un drum fără-ntors

fără Nord, fără Sud

şi fără speranţă...

Fotografie de Philippe Salmon

Sunt încă aici

Sunt încă aici

la răscrucea dintre 

orele ce aşteaptă

gongul spectacolului

venrii tale

Sunt încă aici

între două trenuri neanunţate

n-am acte, bilete,

iar alte întrebări nici n-au rost

Sunt încă aici

într-un colţ de lume

sub o lună care nu ştie

ceasurile dereglate ale lumii

şi

totuşi

încă

mai

pot

aştepta