Cantecul toamnei
Din acordul frunzelor
Romanta-n inimi
"N-am avere decât iubirea N-am ambiții decât fericirea" (Direcția 5 - Și ce dacă?)
muzica: Codruţ Croitoru
text: Marius Ionescu
Cândva mai demult,
Pe-o noapte albastră
un înger din cer venit
Mi-a spus aşa:
"Te rog să nu plângi,
hai, uită tristeţea!
Portile s-au deschis
Spre-o lume de vis..."
Cu vocea lui caldă-mi soptea
Spre el ma chema, si zambind imi spunea
Refren:
"Hai în lumea basmelor
Haide cu mine-acum
şi-mpreună-om învăţa
cum să fim mai buni
Hai în lumea basmelor
Haide cu mine-n zbor
şi ai să vezi cerul senin
cum va veni în zori"
De-atunci tot mereu
în nopţile triste,
la vorbele sale eu
din nou mă gândesc...
Privire-napoi
Peste toamna trecută
Cântec din frunze
În pădurea tăcută...
Dintr-un calendar
aştept încă o dată;
să revină-n dar
iarna întârziată.
Sosesc într-un stol
gânduri dintr-o vară
şi vor să le-aştept
pe-un peron de gară
Dacă mâna ta tace, e pentru că e o scoică
ce-şi ascunde secretele şi amintirile
ca într-o valiză venită dintr-un lung voiaj
de pe mare...
Dacă mâna ta vorbeşte, e pentru că e un val
care urlă din adâncul amintirilor
mesaje de luat aminte şi de învăţat
din stele...
Dar mâna ta
nu era decât o amintire
care n-a mai avut ce rosti
şi tăcu întru eternitate...
rupse florile din noi
lăsând iarba rea
Sufletul mai aşteaptă
primăvara veşnică
În imagine: tabloul "The Sorrow" de Windy Bircu
Pomii scuturaţi
năşteau ploile de flori
în zile de mai;
visul primăverilor
s-a stins încet în iarbă...
Când multe stele tot cădeau
în ploi de vis şi de mister,
în poezii se-adăposteau
cei călători chemaţi în cer
Goniţi din nou de-al lumii ger
absurzi poeţi speriaţi fugeau
în ploi de vis şi de mister
când multe stele tot cădeau
Cu trenurile reci plecau
prin nopţile ce tainic pier
la zile care nu veneau
din gândul ce plângea-n ungher
Când multe stele tot cădeau...
Lumina străzii
Anunţa venirea ta
Dintr-un timp trecut ;
Dragostea şi-a amintit
Vremea care-o aştepta...