Eclipsa-'02

ECLIPSA TOTALĂ-'02

Copil nebun,...
14 ani ca popa,
dar mintea ta
susține că le-a văzut
pe toate,...
Și de fapt ce-ai văzut?!
Ce-ai auzit?
Ce știi tu?

Povești de-mprumut
din familie
proiectate pînă la tocire
asimilate pînă la
autoînsușire...

Amintiri de drumuri
nebătute;
călătorii de vise
libere și amestecate;
un fel de film
din diapozitive
lipite stîngaci
(mai mult scotchul)
că nimeni nu prinde
firul poveștii...

Imagini de locuri,
lucruri și oameni
atît de distorsionate
prin suprapuneri,
dar... ce-ți pasă?!...
"Tot aia e..."
spune refrenul
unei plăci tocite
din mintea ta
atît de-aproape
de o explozie

Multul puțin

Ce stranie și frumoasă
întîmplare de ființe!...
Atît de departe - 
numai doi metri distanță -
și-atîtea cuvinte
în tăcerea privirilor noastre;
lumini de stele
într-o beznă
preaînconjurătoare....

Vis prea adevărat
de speranță a transmiterii
mesajului acolo unde trebuie,
născut într-o ceață
tăiată de laserele
ochilor noștri
risipită în vîntul
redirecționat de
îmbrățișarea noastră....

Îngerii

motto:
"The farther one travels, the less one know..."
(Beatles - The Inner Light)

Stăm cugetînd,
contemplînd, studiind
și nu-nțelegem o iotă!...
Vezi lumea alergînd călcîndu-se-n picioare
c'a venit mașina cu bani murdari?
Mi-e silă...

Stăm pe un acoperiș
rîzînd-plîngînd-înjurînd pe muțește...
Ete-te la ei cum viermuiesc:
furnicar de oameni
cumpărînd nimicuri
pe bani de nimic
ascultînd de nimeni...
Mi-e greață!...

Vezi cum toți merg teleghidați
către statuia lui Neica Nimeni-Vodă
cu buchete de flori de pucioasă?
Vezi poetul străzii - biet
"filozof-ca-Noica-și-așa-mai-departe"
ce vrea să-i oprească -
moare strivit de tăvălugul de oameni?!
Mi-e groază!...

Înger în piele neagră,
ți-ai rupt aripile în mulțime
pe drumul bătut spre mine
după ce ți-ai amanetat
coroana ca să vii...
Privirea ta îmi spune că și tu
ai văzut tot ce s-a putut vedea:
Prea multe!...

Să fugim cît mai degrabă
să ne salvăm din iad!!...
Vezi cum vin polițiști cu cîini canibali
ce ne-au găsit ascunzișul?
Am aripi de rezervă;
pot să ți le împrumut...
Să mergem!...

Coclaurile noastre

Să mergem, dar!...
Ne-așteaptă meleaguri
de dragoste
pline de povești...
Nu te speria de ploaia
ce-a venit
ce vrei?!
n-are de lucru
și cum tu ești
mai frumoasă ca ea...

Nu te speria
că-ți par locuri uitate
și părăsite de lume;
e doar o iluzie!...
De fapt și de drept,
ăsta-i și farmecul.
Câte povești nu s-au scris
și răs-scris pe-aici
și cîți alți oameni ca noi
nu le-au scris
cu litere de dragoste
poate chiar mai șchioape
ca ale noastre
pe colțuri de pagini
din monografia
acestui colț...
de rai!

Serenadă

Nu mă-ntreba ce caut
pe aici
și nici nu-mi aminti
cît este ceasul!....
În timp ce tu dormeai
cuminte ca un copil,
am avut grijă
să-i trag semnalul
de alarmă
și să-l opresc pentru noi:
Ora noastră fără de timp!...

Nu-mi trînti ușa!
Mai stai puțin
și ascultă-mi cîntecul;
Nu ne-aude nimeni;
vecinii-și dorm
liniștiți veșnicia.
Am rămas numai noi
în ceasul adevărului nostru
cel mai adevărat:
IUBIREA!....

Braț la braț

motto:
"Zîmbetul face minuni"
(Direcția 5)

Pășeam pe bulevardul viselor
din direcții diametral-opuse
și deodată ne-am împiedicat
și ne-am zîmbit
minunîndu-ne ca-n oglinzi
de minunea
ce ne-a adus față-n față...

și-atunci am pornit braț la braț
într-o direcție parcă prestabilită,
pe străzi numai de noi știute
povestindu-ne toate cele
povestite și nepovestite
salutînd fiecare-ndrăgostiți
cunoscuți și mai ales
necunoscuți

și parcă totul s-a schimbat:
tramvaie se opreau pentru noi,
oameni ne salutau,
case ne pofteau la masă,
iar noi...
nici nu ne mai puteam dezlipi
brațele atît de bine sudate
de razele soarelui
care nu mai voia
să apună
sub nicio formă!...

Victoriosul Tarenkar-Akter: Pașaportul

motto:
"Ai de spus ceva în viață,
spune-o cu curaj pe față!"
(din monologul "Șopîrlița Liberă")

Realitatea-mi pune piedică
la orice pas
trimițîndu-mi cîte-un drac
care mă salută politicos
gratulîndu-mă la final
cu cîte-un
"Foarte bine, poete, dar...
crezi că te-ascultă cineva?!...".
N-apuc să răspund,
că mi se adaugă imediat un
"Las-o, bă, așa cum e!...
Mortu' nu-l mai scoli din groapă!"
ca-n secunda doi
să se-adune cete întregi
de aplaudaci
connaîseuri de nimic
cu apropouri, sfaturi
și alte păreri;
cică să-i ascult...
(Noroc cu "cele două versuri"!)

Din păcate, e-adevărat...
Atît de-adevărat
că tot m-aș sui
pe cel mai înalt acoperiș
să urlu cele mai neurlate
adevăruri!...
Abia aștept sosirea mandatului
de exil pe Lună:
Pașaportul meu spre Cartier!

FOCUL

Focul

Nenorocirea e bine-mersi
și se plimbă prin oraș
urmărindu-mi pașii
de la o stație de tramvai
la cealaltă
Lumea n-are treabă,
își vede de-ale sale;
parcă nici n-ar simți
mesajele plutind prin aer...

Nori se apropie
acoperind orașul
într-o eclipsă totală
de cer...
Lumea merge mai departe,
nu-și dă seama;
parcă n-ar cunoaște o calamitate
nici de s-ar însura cu ea

Orașul arde!
Furtunile-l topesc
Oamenii aleargă în zadar
spre ultima salvare
care a plecat mai adineauri
cu noi amîndoi

Victoriosul Tarenkar-Akter: Apă și Foc

motto:

"...și-am ajuns în Cartier"

Ochii ni se scurg

în săruturi lungi

topite în focuri mute

pînă se formează un ocean

ce ne desparte de lume;

un fel de iluzie-de-insulă

cu noi doi

muți de uimire,

atît de-mbrățișați,

atît de-apropiați,

atît de-ndrăgostiți,

gata să ne desfacem aripile,

să zburăm undeva 

unde numai noi știm,

unde ne așteaptă

prietenii cei mai prieteni

să ne-asculte cîntecul

la cel mai mare concert

din cer...

Victoriosul Tarenkar-Akter: Drumul

motto:
 "Am zburat de mult din Kansas..."
(după L. Frank Baum - Vrăjitorul din Oz)



Să mai umbli
prin cel mai cunoscut necunoscut,
cea mai familiară sălbăticie
cu cei mai străini prieteni
urmărit de ochi nevăzuți;
ochii fără chip
ai celei mai frumoase
existent-inexistente
necunoscute...

și apoi,
singur pe drum,
să mai horbecăi
cele mai întortocheate străzi
după lumini de răscruci
și la răscruci
să apară adevărații prieteni
cu brațe deschise
și cu brațele cele mai deschise...
s-apară
chiar EA!